COMBATTING WASTE CRIME

SCHMUCKBILD + LOGO

INHALT

BREADCRUMB

Directiva privind habitatele: domeniul de aplicare în ceea ce privește speciile

 

Pe lângă protecția speciilor, pentru prima dată, 9 tipuri de habitate naturale, care descriu ecosisteme reprezentative pentru diferite regiuni biogeografice, beneficiază de o supraveghere juridică autonomă.

Există o diferență între habitatele unei specii și habitatele naturale. Un habitat al unei specii este un mediu definit de factori abiotici și biotici specifici, în care trăiește specia în orice etapă a ciclului său biologic. În mod diferit, un habitat natural este o zonă terestră sau acvatică care se distinge prin caracteristici geografice, abiotice și biotice, fie că este complet naturală sau seminaturală.

Este de înțeles că habitatele naturale reprezintă nucleul Directivei privind habitatele. Habitatele naturale de interes comunitar sunt cele care, alternativ:

  1. sunt în pericol de dispariție în arealul lor natural sau
  2. au o arie de răspândire naturală restrânsă ca urmare a regresiei lor sau din cauza ariei lor intrinsec restrânse; sau
  3. prezintă exemple remarcabile de caracteristici tipice ale uneia sau mai multor regiuni biogeografice din cele nouă regiuni biogeografice existente în Uniunea Europeană: Alpină, Atlantică, Marea Neagră, Boreală, Continentală, Macaroneziană, Mediteraneană, Panonică și Stepică.

Tabelul de mai jos prezintă habitatele naturale și speciile care pot fi considerate situri de interes comunitar și care pot necesita desemnarea de zone speciale de conservare.

1.HABITATELE COSTIERE ȘI HALOFILE 3.HABITATE DE APĂ DULCE 6.FORMAȚIUNI DE PAJIȘTI NATURALE ȘI SEMINATURALE 8.HABITATE STÂNCOASE ȘI PEȘTERI
12.Faleze marine și plaje cu pietriș; 31.Ape stătătoare 61.Pajiști naturale 81.Grohotiș
13.Mlaștini și pajiști sărate atlantice și continentale 32.Ape curgătoare - secțiuni de cursuri de apă cu dinamică naturală sau seminaturală 62.Pajiști uscate seminaturale și mărăcinișuri semi-naturale 82.Pante stâncoase cu vegetație chasmofitică
14.Mlaștini și pajiști sărate mediteraneene și termo-atlantice 4.PĂDURE TEMPERATĂ ȘI TUFIȘURI 63.Păduri de pășune sclerofilă (dehesa) 83.Alte habitate stâncoase
15.Sarea și gipsul în stepele interioare 5.MĂRĂCINIȘ SCLEROFILIC 64.Pajiști umede seminaturale cu ierburi înalte 9.PĂDURI
16.Arhipelagul baltic boreal, zonele de coastă și zonele de transformare a uscatului 51.Mărăciniș submediteranean și temperat 65.Pajiști mezofile 90.Păduri din Europa boreală
2.DUNE DE NISIP DE COASTĂ ȘI DUNE INTERIOARE 52.Arborescent mediteranean matorral 7.MLAȘTINI, TURBĂRII ȘI FÂNEȚE 91.Păduri din Europa temperată
21.Dune de mare de pe coastele Atlanticului, Mării Nordului și Mării Baltice 53.Tufiș termo-mediteranean și pre-stepă 71.Mlaștini acide de Sphagnum 92.Păduri mediteraneene de foioase
22.Dune de mare de pe coasta mediteraneană 54.Phrygana 72.Fânețe calcaroase 93.Păduri mediteraneene sclerofile
23.Dune interioare, vechi și decalcifiate   73.Mlaștini boreale 94.Păduri temperate de conifere de munte
      95.Păduri de conifere montane mediteraneene și macaroneziene de munte
Ca și în cazul speciilor, unele habitate sunt marcate cu un asterisc (*), indicând tipurile de habitate prioritare.

Un habitat natural este considerat prioritar atunci când este în pericol de dispariție și o mare parte din aria sa de răspândire naturală se află pe teritoriul european.

Natura 2000 acoperă o gamă largă de habitate terestre și marine.

Habitatele și speciile care pot fi consultate la rezoluție înaltă în vizualizatorul Natura 2000.

Vizualizatorul Natura 2000 este un instrument cartografic interactiv dezvoltat de Agenția Europeană de Mediu, care poate fi utilizat în modul normal sau în modul expert pentru a consulta distribuția:

  • siturilor Natura 2000 pe tipuri de habitate și după denumire și
  • Speciilor Natura 2000, inclusiv specii de păsări și alte specii, după nume și cod.

Vizualizatorul acoperă atât zonele terestre, cât și cele marine, arătând speciile respective prezente în fiecare sit.

La nivelul UE, starea de conservare a habitatelor variază foarte mult în funcție de regiunile biogeografice și maritime.