Directiva "Habitate": obiective
Principalul obiectiv al Directivei privind habitatele este de a păstra sau de a îmbunătăți starea de conservare a habitatelor ─ naturale și a speciilor ─ având în vedere că suma influențelor care acționează asupra unui habitat natural și a speciilor sale tipice poate afecta distribuția, structura și funcțiile sale naturale pe termen lung.
Starea de conservare a unui habitat natural este "favorabilă" atunci când:
- aria sa de răspândire naturală și suprafețele acoperite sunt stabile sau în creștere și
- structura și funcțiile specifice care sunt necesare pentru menținerea pe termen lung a acestuia există și este probabil să continue să existe în viitorul previzibil, și
- starea de conservare a speciilor sale tipice este favorabilă.
Pe de altă parte, starea de conservare a unei specii reprezintă suma influențelor care acționează asupra speciei în cauză și care pot afecta distribuția și abundența pe termen lung a populațiilor sale. Starea de conservare va fi considerată ca fiind "favorabilă" atunci când:
- datele privind dinamica populației speciei în cauză indică faptul că aceasta se menține pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatelor sale naturale, și
- aria de răspândire naturală a speciei nu este redusă și nici nu este posibil să fie redusă în viitorul apropiat, și
- există și, probabil, va continua să existe un habitat suficient de mare pentru a menține populațiile sale pe termen lung.
Una dintre cele mai importante contribuții la starea de conservare a speciilor și habitatelor este protecția coridoarelor ecologice. Fără să ocupe prea mult spațiu, coridoarele transformă o colecție de locuri izolate într-o adevărată rețea care permite practic speciilor prezente în zonă să circule între puncte deconectate și uneori îndepărtate, beneficiind de zone de dispersie exponențial de mari. Prin urmare, menținerea sau restaurarea coridoarelor ecologice reprezintă un obiectiv esențial al rețelei Natura 2000.