Directiva privind habitatele: domeniul de aplicare în ceea ce privește speciile - Introducere
Directiva privind habitatele a fost adoptată cu intenția de a umple trei lacune de reglementare.
Primul a fost un decalaj de implementare. Comunitatea Europeană trebuia să pună în aplicare Convenția de la Berna, contribuind la rețeaua Emerald cu zone de conservare pe teritoriul Comunității. S-a născut rețeaua Natura 2000.
Al doilea a fost un deficit de acoperire. Până atunci, Comunitatea Europeană nu protejase decât o singură specie - păsările - dar o protecție eficientă a biodiversității europene și a mediului natural european necesita un domeniu de protecție mai larg. Gama de specii protejate se extinde până la acoperire, fiind inclusă în Directiva privind habitatele.
Al treilea a fost un decalaj de reprezentativitate. Până atunci, protecția habitatelor fusese doar instrumentală. Doar habitatele care serveau drept refugiu pentru unele păsări meritau protecție juridică. Prin noua directivă, habitatele naturale reprezentative pentru o varietate de ecosisteme europene beneficiază de protecție directă, indiferent de speciile care se găsesc în acestea.