Introducere
În Uniunea Europeană, protecția speciilor și a habitatelor se bazează pe doi piloni legislativi: primul este o directivă adoptată în 1979 pentru protecția păsărilor sălbatice și a habitatelor acestora; al doilea este tot o directivă, adoptată în 1992 pentru protecția unei mari varietăți de specii sălbatice și a habitatelor.
Chiar dacă prima se numește "Directiva privind păsările", iar cea de-a doua "Directiva privind habitatele", ambele protejează simultan speciile și habitatele, iar principiile care stau la baza lor sunt destul de asemănătoare:
Coerența: sistemul juridic creat pentru protecția speciilor și habitatelor trebuie să țină seama de faptul că este destinat să funcționeze ca o rețea. În consecință, măsurile de protecție trebuie să fie comparabile și compatibile în întreaga rețea.
Interconectare: habitatele și speciile sunt atât de strâns interdependente încât este imposibil să le conservăm pe una fără a le proteja pe celelalte. În plus, interconectarea este asigurată de coridoarele ecologice, care joacă un rol crucial ca puncte de sprijin pentru reconectarea și extinderea suprafeței totale disponibile pentru specii, în contextul urbanizării galopante și al transformărilor tot mai dese ale utilizării terenurilor.
Prevenire: Obiectivele de protecție ale legislației europene vor fi atinse doar prin măsuri timpurii de evitare a degradării și printr-o monitorizare atentă a stării de conservare a speciilor și habitatelor. Operaționalizarea regimului de protecție este facilitată de o ierarhizare a priorităților: unele specii și habitate beneficiază de un regim de protecție mai strict decât altele.
Patru decenii mai târziu, rețeaua Natura 2000 este cea mai mare rețea de zone protejate din lume, acoperind nouă regiuni biogeografice transnaționale: Alpină (Decizia de punere în aplicare 2024/427 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică alpină), Atlantică (Decizia de punere în aplicare 2024/448 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică atlantică), Marea Neagră (Decizia de punere în aplicare 2024/428 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică Marea Neagră), Boreal (Decizia de punere în aplicare 2024/429 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică boreală), Continental (Decizia de punere în aplicare 2024/433 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică continentală), Macaroneziană (Decizia de punere în aplicare 2024/449 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică Macaroneziană) Mediteraneană (Decizia de punere în aplicare 2024/424 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană), panonică (Decizia de punere în aplicare 2024/430 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică panonică) și stepică (Decizia de punere în aplicare 2024/446 a Comisiei din 2 februarie 2024 de adoptare a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică stepică).
Cifrele asociate cu protecția europeană a naturii sunt impresionante. Rețeaua Natura 2000 protejează peste 460 de specii diferite de păsări sălbatice, peste 1000 de alte specii sălbatice (incluzând mamifere, reptile, amfibieni, pești, nevertebrate și plante) și peste 230 de tipuri de habitate.