Directiva privind habitatele: derogări de la protecția habitatelor
În ceea ce privește derogările privind habitatele, procedura de deliberare referitoare la o derogare începe cu o evaluare de mediu (EIA sau SEA, dacă este cazul, sau o altă evaluare adecvată). În pofida unei evaluări negative a implicațiilor pentru sit și în absența unor soluții alternative, un plan sau un proiect poate fi totuși realizat din motive imperative de interes public major, inclusiv din motive de natură socială sau economică, cu condiția ca statul membru să ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a se asigura că este protejată coerența globală a rețelei Natura 2000. Statele membre informează întotdeauna Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.
În cazul în care situl în cauză găzduiește un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea umană sau de siguranța publică, de consecințele benefice de importanță primară pentru mediu sau, în urma unui aviz al Comisiei, de alte motive imperative de interes public major.
Etapele de acordare a unei derogări pot fi rezumate după cum urmează:
- Evaluarea implicațiilor planului sau proiectului.
- Asigurarea că nu există soluții alternative.
- Indicarea motivelor imperative de interes public major aplicabile în acest caz.
- Studierea și propunerea de măsuri compensatorii care să contribuie la coerența rețelei Natura 2000.
- Notificarea Comisiei Europene și , eventual, solicitarea unui aviz.
- Punerea în aplicare a măsurilor compensatorii.
- Punerea în aplicare a planului sau a proiectului.
Interesele care stau la baza unei derogări pot fi rezumate:
