Rețeaua Natura 2000: protecția habitatelor
În ceea ce privește habitatele, recunoașterea formală a importanței anumitor situri atrage după sine obligația de a elabora un cadru juridic adecvat. Măsurile statutare, administrative sau contractuale adoptate pentru protecția Natura 2000 pot ține seama de cerințele economice, sociale și culturale, precum și de caracteristicile regionale și locale, dar trebuie să răspundă cerințelor ecologice ale speciilor și habitatelor.
Prin urmare, după desemnarea unui habitat ca sit de importanță comunitară și, cu atât mai mult, ca arie specială de conservare, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a menține sau restabili speciile și habitatele într-o stare de conservare favorabilă, evitând în special:
- deteriorarea habitatelor;
- perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate zonele.
Aceste obligații se aplică atât în cazul SPA, pentru păsările sălbatice, cât și în cazul SAC, pentru alte specii.
Față de activitățile care deteriorează sau perturbă există un răspuns juridic diferit. Activitățile care degradează starea de conservare trebuie prevenite sau, dacă au loc deja, trebuie oprite imediat și necondiționat. În schimb, activitățile perturbatoare trebuie împiedicate numai în măsura în care acestea pun în mod semnificativ în pericol menținerea sau restabilirea unei stări de conservare favorabile a speciilor sau habitatelor.
Evaluarea faptului că o activitate umană, desfășurată în interiorul unui sit sau în apropierea acestuia, provoacă deteriorare sau perturbare poate fi determinată numai după o procedură de evaluare adecvată. Evaluarea poate lua forma:
- unei evaluări a impactului asupra mediului (EIM pentru proiecte, stabilită în Directiva 2011/92 din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32011L0092), sau
- unei evaluări strategice de mediu (SEA pentru planuri sau programe, reglementată de Directiva 2001/42 din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32001L0042), sau cel puțin,
- unei evaluări adecvate (incluzând, dacă este cazul, participarea publicului) a tuturor implicațiilor proiectului sau planului, care să demonstreze că, fie individual, fie în combinație cu alte planuri sau proiecte, că acesta nu va afecta negativ integritatea sitului în cauză.