Glosar

Următorii termeni sunt definiți în Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

conservarea este o serie de măsuri necesare pentru menținerea sau refacerea habitatelor naturale și a populațiilor de specii de faună și floră sălbatică într-o stare favorabilă.

starea de conservare a unui habitat natural reprezintă totalitatea factorilor care acționează asupra unui habitat natural și a speciilor sale tipice și care pot afecta distribuția naturală, structura și funcțiile sale pe termen lung, precum și supraviețuirea pe termen lung a speciilor sale tipice.

starea de conservare a unei specii reprezintă totalitatea factorilor care acționează asupra speciei în cauză și care pot afecta distribuția și abundența pe termen lung a populațiilor sale pe teritoriul european.

starea de conservare favorabilă a unui habitat natural este situația unui habitat natural atunci când:

• arealul său natural și suprafețele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creștere, și
• structura și funcțiile specifice care sunt necesare pentru menținerea sa pe termen lung există și este probabil să continue să existe în viitorul previzibil, și
• starea de conservare a speciilor sale tipice este favorabilă.

starea de conservare favorabilă a unei specii este situația unei specii atunci când:

• datele privind dinamica populației speciei în cauză indică faptul că aceasta se menține pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatelor sale naturale, și
• aria de răspândire naturală a speciei nu se reduce și nici nu este posibil să se reducă în viitorul apropiat, și
• există și, probabil, va continua să existe un habitat suficient de mare pentru a menține populațiile sale pe termen lung.

habitatul unei specii este un mediu definit de factori abiotici și biotici specifici, în care specia trăiește în orice etapă a ciclului său biologic.

tipurile de habitate naturale de interes comunitar sunt cele care:

1. sunt în pericol de dispariție în arealul lor natural; sau
2. au o arie naturală redusă ca urmare a regresului lor sau din cauza zonei lor intrinsec restrânse; sau
3. prezintă exemple remarcabile de caracteristici tipice ale uneia sau mai multora dintre cele nouă regiuni biogeografice următoare: alpină, atlantică, atlantică, a Mării Negre, boreală, continentală, macaroneziană, mediteraneană, panonică și stepică.

habitatele naturale sunt zone terestre sau acvatice care se disting prin caracteristici geografice, abiotice și biotice, fie că sunt în întregime naturale sau seminaturale

tipurile de habitate naturale prioritare sunt tipuri de habitate naturale care sunt în pericol de dispariție și pentru a căror conservare Comunitatea are o responsabilitate specială, având în vedere proporția din aria lor naturală de răspândire care se află pe teritoriul european.

speciile prioritare sunt specii pentru a căror conservare Comunitatea are o responsabilitate specială, având în vedere proporția din aria lor naturală de răspândire care se află pe teritoriul european

situl este o zonă definită geografic a cărei întindere este clar delimitată

sit de importanță comunitară este un sit care, în regiunea sau regiunile biogeografice din care face parte, contribuie în mod semnificativ la menținerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a unui tip de habitat natural sau a unei specii și poate contribui, de asemenea, în mod semnificativ la coerența rețelei Natura 2000 și/sau contribuie în mod semnificativ la menținerea diversității biologice în regiunea sau regiunile biogeografice în cauză.

siturile de importanță comunitară pentru speciile de animale care se răspândesc pe suprafețe extinse sunt locurile din aria de răspândire naturală a acestor specii care prezintă factorii fizici sau biologici esențiali pentru viața și reproducerea lor

zonă specială de conservare este un sit de importanță comunitară desemnat de statele membre printr-un act legislativ, administrativ și/sau contractual, în care se aplică măsurile de conservare necesare pentru menținerea sau restabilirea, într-o stare de conservare favorabilă, a habitatelor naturale și/sau a populațiilor de specii pentru care situl este desemnat (articolul 1 lit. l).

speciile de interes comunitar sunt speciile care sunt:

1. pe cale de dispariție, cu excepția acelor specii a căror arie de răspândire naturală este marginală pe teritoriul respectiv și care nu sunt pe cale de dispariție sau vulnerabile în regiunea palearctică vestică; sau
2. vulnerabile, adică considerate susceptibile de a intra în categoria speciilor pe cale de dispariție în viitorul apropiat dacă factorii cauzali continuă să acționeze; sau
3. rare, adică cu populații mici care nu sunt în prezent în pericol sau vulnerabile, dar care sunt în pericol. Speciile sunt localizate în zone geografice restrânse sau sunt slab răspândite pe o arie de răspândire mai extinsă; sau
4. endemice și care necesită o atenție deosebită din cauza naturii specifice a habitatului lor și/sau a impactului potențial al exploatării lor asupra habitatului lor și/sau a impactului potențial al exploatării lor asupra stării lor de conservare

specimen înseamnă orice animal sau plantă, viu sau mort, orice parte sau derivat al acestora, precum și orice alte bunuri care, dintr-un document de însoțire, din ambalaj, dintr-o marcă sau etichetă sau din orice alte circumstanțe, par a fi părți sau derivate ale animalelor sau plantelor din speciile respective