Ecosisteme particulare: ecosisteme marine
În peste 1 000 de tipuri de habitate, mai puțin de 30 % din habitatele bentice au atins o stare de conservare bună până în 2018:
Din cele peste 1200 de specii de pești și cefalopode marine, mai puțin de 10% au atins o stare de conservare bună până în 2018:
În ciuda importanței habitatelor pelagice pentru producătorii de fitoplancton și microbi, precum și pentru rețelele trofice marine, mai puțin de 10 % din apele marine deschise se aflau în stare bună de conservare în 2018.
Mamiferele marine sunt, de asemenea, prezente în mările europene, existând 44 de specii de mamifere marine, inclusiv balene, delfini, marsuini și foci. Cazul balenelor este deosebit de notoriu: 36 de specii, reprezentând 42% din speciile de cetacee cunoscute în întreaga lume, pot fi observate în apele europene. Cu toate acestea, starea de conservare este departe de a fi ideală.
Mai mult de 180 de specii de păsări marine sunt comune în mările europene. Un număr semnificativ dintre acestea se angajează în migrații anuale între zonele de hrănire și cele de reproducere. Aceste specii cuprind diferite tipuri de limicole și păsări acvatice. Câteva exemple sunt rațele, gâștele, lebedele, pasărea scafandru, corcodeii, petreii, stârcii, gâștele de mare, gâștele de mare, cormoranii, lupii de mare, pescărușii, stârcii și alcele.
Starea lor de conservare este puțin mai bună decât a celorlalte specii, dar tot nu este optimă.
În cele din urmă, broaștele țestoase marine sunt un bun indicator al sănătății mediului marin, deoarece numărul populației scade atunci când se pierd condițiile ecologice bune.
În Europa, broaștele țestoase pot fi găsite în principal în Marea Mediterană, unde două populații de broaște țestoase care cuibăresc sunt considerate indigene, în timp ce alte trei specii de broaște țestoase sunt vizitatori ai apelor europene.
Starea de conservare a broaștelor țestoase este teribil de slabă, în comparație cu alte specii marine.
Prin urmare, atingerea bunei stări ecologice presupune ca statele membre să se asigure că utilizarea mediului marin este menținută la un nivel sustenabil, protejând astfel potențialul de utilizare și de activitate a biodiversității și a ecosistemelor marine de către generațiile actuale și viitoare, prin:
- protejarea și conservarea mediului marin, prevenirea deteriorării acestuia sau, atunci când este posibil, refacerea ecosistemelor marine în zonele în care acestea au fost afectate în mod negativ;
- prevenirea și reducerea intrărilor în mediul marin, în vederea eliminării treptate a poluării, astfel încât să se asigure că nu există impacturi sau riscuri semnificative pentru biodiversitatea marină, ecosistemele marine, sănătatea umană sau utilizările legitime ale mării.
Numărul de situri marine Natura 2000 și suprafața acoperită s-a dublat din 2013.
