Ecosisteme particulare: ecosisteme marine
Două ecosisteme particulare, a căror relevanță este incontestabilă, vor fi studiate mai în detaliu. Primul este cel al ecosistemelor marine. Marea găzduiește o gamă diversă de habitate care susțin mii de specii de plante și animale. Ecosistemele marine și biodiversitatea marină furnizează servicii ecosistemice fundamentale care cu greu pot fi înlocuite.
Cu toate acestea, ecosistemele marine sunt supuse unei presiuni intense din cauza pescuitului, pisciculturii, recoltării de alge, a scurgerilor de substanțe agrochimice (în special fosfor și azot), a evacuării apelor reziduale (urbane și industriale) și a utilizării în scopuri recreative, printre altele. Pierderea biodiversității marine este un indicator clar al efectelor cumulate ale eutrofizării, pescuitului excesiv, speciilor invazive și schimbărilor climatice.
La nivel internațional, în iunie 2023 a fost semnat un nou acord în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine din zonele aflate în afara jurisdicției naționale. Obiectivul acestuia este de a asigura conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine din zonele aflate în afara jurisdicției naționale, în prezent și pe termen lung. Acordul este ghidat de următoarele principii și abordări:
- principiul "poluatorul plătește";
- principiul patrimoniului comun al omenirii;
- libertatea cercetării științifice marine;
- principiul echității și al împărțirii corecte și echitabile a beneficiilor;
- principiul precauției sau abordarea preventivă, după caz;
- o abordare ecosistemică;
- o abordare integrată a gestionării oceanelor;
- o abordare care să consolideze rezistența ecosistemelor, inclusiv la efectele negative ale schimbărilor climatice și ale acidificării oceanelor, și care, de asemenea, să mențină și să restabilească integritatea ecosistemelor, inclusiv funcțiile ciclului carbonului care stau la baza rolului oceanului în climă;
- utilizarea celor mai bune date științifice și informații științifice disponibile;
- utilizarea cunoștințelor tradiționale relevante ale popoarelor indigene și ale comunităților locale, atunci când acestea sunt disponibile;
- respectarea, promovarea și luarea în considerare a drepturilor popoarelor indigene sau ale comunităților locale;
- non-transferul, direct sau indirect, al daunelor sau al pericolelor dintr-o zonă în alta și netransformarea unui tip de poluare în altul în cadrul măsurilor de prevenire, reducere și control al poluării mediului marin;
- recunoașterea deplină a circumstanțelor speciale ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare și ale țărilor cel mai puțin dezvoltate;
- recunoașterea intereselor și nevoilor speciale ale țărilor în curs de dezvoltare fără ieșire la mare.
La nivelul Uniunii Europene, mările acoperă 5,7 milioane de km2, o suprafață mai mare decât teritoriul terestru al Europei.
Directiva-cadru a UE privind strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE din 17 iunie 2008 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin) are ca obiectiv atingerea și menținerea unei stări ecologice bune a ecosistemelor marine europene. Cu alte cuvinte, obiectivul este de a obține oceane și mări care să fie diverse și dinamice din punct de vedere ecologic, curate, sănătoase și productive.
Acesta solicită statelor membre să elaboreze măsuri de evaluare și gestionare pentru a aborda presiunile și impactul asupra mediului marin generate de activitățile umane. Strategia maritimă se întemeiază pe o abordare bazată pe ecosisteme și pe integrarea protecției mediului în procesele de planificare marină și de luare a deciziilor privind activitățile umane.
În termeni mai preciși, starea ecologică bună a mediului marin se traduce printr-o stare în care:
- structura, funcțiile și procesele ecosistemelor marine constitutive, împreună cu factorii fiziografici, geografici, geologici și climatici asociați, permit acestor ecosisteme să funcționeze pe deplin și să își mențină rezistența la schimbările de mediu provocate de om. Speciile și habitatele marine sunt protejate, declinul biodiversității provocat de om este prevenit, iar diversele componente biologice funcționează în echilibru;
- proprietățile hidromorfologice, fizice și chimice ale ecosistemelor, inclusiv cele care rezultă din activitățile umane din zona în cauză, susțin ecosistemele descrise mai sus. Aporturile antropice de substanțe și energie, inclusiv zgomotul, în mediul marin nu provoacă efecte de poluare.
Statele membre utilizează 11 descriptori pentru a evalua starea ecologică bună:
- Biodiversitatea este menținută
- Speciile neindigene nu modifică în mod negativ ecosistemele
- Populațiile de specii comerciale de pești și crustacee sunt sănătoase
- Rețelele trofice asigură abundența și reproducerea pe termen lung a speciilor
- Eutrofizarea este redusă
- Integritatea fundului mării asigură buna funcționare a ecosistemelor
- Alterarea permanentă a condițiilor hidrografice nu afectează negativ ecosistemele.
- Concentrațiile de contaminanți nu produc efecte de poluare
- Contaminanții din fructele de mare se află la niveluri sigure
- Deșeurile marine nu provoacă daune
- Introducerea de energie (inclusiv zgomotul subacvatic) nu afectează negativ ecosistemul.
O strategie eficientă de protejare a mediului marin începe cu o bună cunoaștere a trăsăturilor și caracteristicilor esențiale ale ecosistemelor marine și cu o cartografiere precisă a presiunilor și impacturilor predominante. Caracteristicile enumerate în Directiva privind strategia pentru mediul marin sunt: caracteristici fizice și chimice, tipuri de habitate, caracteristici biologice și alte caracteristici. În ceea ce privește presiunile antropice, impacturile care ar trebui măsurate sunt: pierderi fizice, deteriorări fizice, perturbări fizice, interferențe cu procesele hidrologice, contaminare cu substanțe periculoase, eliberare sistematică și/sau intenționată de substanțe, îmbogățire cu nutrienți și materii organice, perturbări biologice.
Trebuie depuse în continuare eforturi susținute pentru a obține o stare de conservare bună pentru diferitele habitate și specii marine.