Glosar

Următorii termeni sunt definiți în propunerea europeană de lege privind restaurarea naturii (COM/2022/304 final).

orașele sunt unități administrative-teritoriale locale în care cel puțin 50 % din populație locuiește într-unul sau mai multe centre urbane.

declinul populațiilor de polenizatori reprezintă o scădere a abundenței sau a diversității, sau a ambelor, a polenizatorilor.

ecosistemul este un complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și de mediul lor biologic, care interacționează ca o unitate funcțională și care include tipuri de habitate, habitate de specii și populații de specii.

zona de referință favorabilă este suprafața totală a unui tip de habitat dintr-o anumită regiune biogeografică sau regiune marină la nivel național, considerată minimă necesară pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a tipului de habitat și a speciilor sale, precum și a tuturor variațiilor ecologice semnificative ale acestuia în aria sa naturală de răspândire, și care este compusă din suprafața tipului de habitat și, dacă această suprafață nu este suficientă, din suprafața necesară pentru restabilirea tipului de habitat.

starea bună este o stare în care caracteristicile esențiale ale unui ecosistem, și anume starea sa fizică, chimică, compozițională, structurală și funcțională, precum și caracteristicile peisajului și ale peisajului marin, reflectă un nivel ridicat de integritate ecologică, stabilitate și reziliență necesare pentru a asigura menținerea sa pe termen lung.

habitatul unei specii este un mediu definit de factori abiotici și biotici specifici, în care specia trăiește în orice etapă a ciclului său biologic.

polenizatorul este un animal sălbatic care transportă polenul de la antera unei plante la stigmatul plantei, permițând astfel fecundarea și producerea de semințe..

zonă de trecere la energie regenerabilă sau zonă de accelerare a energiei regenerabile este o locație sau o zonă specifică, fie că este situată pe uscat, pe mare sau în apele interioare, pe care un stat membru a desemnat-o ca fiind deosebit de potrivită pentru instalarea de instalații de energie regenerabilă.

restaurarea este procesul prin care se contribuie activ sau pasiv la refacerea unui ecosistem spre sau la o stare bună, a unui tip de habitat spre cel mai înalt nivel de stare posibil și spre zona sa de referință favorabilă, a unui habitat al unei specii spre o calitate și o cantitate suficientă sau a populațiilor de specii spre niveluri satisfăcătoare, ca mijloc de conservare sau de creștere a biodiversității și a rezilienței ecosistemelor.

calitatea suficientă a habitatului este calitatea unui habitat al unei specii care permite satisfacerea cerințelor ecologice ale unei specii în orice etapă a ciclului său biologic, astfel încât aceasta să se mențină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său în aria sa naturală de răspândire.

cantitate suficientă de habitat este cantitatea de habitat a unei specii care permite satisfacerea cerințelor ecologice ale unei specii în orice etapă a ciclului său biologic, astfel încât aceasta să se mențină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său în aria sa naturală de răspândire.

orașele și suburbiile sunt unități administrative-teritoriale locale în care mai puțin de 50 % din populație locuiește într-un centru urban, dar cel puțin 50 % din populație locuiește într-un grup urban.

spațiul verde urban reprezintă toate zonele verzi urbane; pădurile de foioase; pădurile de conifere; pădurile mixte; pajiștile naturale; mlaștinile și tufișurile; pădurile de tranziție cu arbuști și zonele cu vegetație rară - așa cum se găsesc în interiorul orașelor și suburbiilor, calculate pe baza datelor furnizate de Serviciul de monitorizare a terenurilor Copernicus.

acoperire urbană cu arbori înseamnă suprafața totală a acoperirii cu arbori din cadrul orașelor și suburbiilor, calculată pe baza datelor privind densitatea acoperirii cu arbori furnizate de Serviciul de monitorizare a terenurilor Copernicus.

Următorii termeni sunt definiți în Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător.

starea de referință este starea resurselor naturale și a serviciilor care ar fi existat în momentul producerii daunelor și care ar fi existat dacă nu s-ar fi produs daunele asupra mediului, estimată pe baza celor mai bune informații disponibile.

remedierea compensatorie este orice acțiune întreprinsă pentru a compensa pierderile intermediare de resurse naturale și/sau servicii care au loc de la data producerii daunelor până când remedierea primară și-a atins efectul deplin.

remedierea complementară este orice măsură de remediere luată în legătură cu resursele naturale și/sau serviciile pentru a compensa faptul că remedierea primară nu duce la refacerea completă a resurselor naturale și/sau a serviciilor afectate.

starea de conservare a unui habitat natural reprezintă totalitatea factorilor care acționează asupra unui habitat natural și a speciilor sale tipice și care pot afecta distribuția naturală, structura și funcțiile sale pe termen lung, precum și supraviețuirea pe termen lung a speciilor sale tipice pe teritoriul european al statelor membre cărora li se aplică tratatul, pe teritoriul unui stat membru sau în arealul natural al habitatului respectiv, după caz.

starea de conservare a unei specii tipice reprezintă totalitatea factorilor care acționează asupra speciei în cauză și care pot afecta distribuția pe termen lung și abundența populațiilor sale pe teritoriul european al statelor membre cărora li se aplică tratatul, pe teritoriul unui stat membru sau în arealul natural al speciei respective, după caz.

costurile sunt costurile justificate de necesitatea de a asigura punerea în aplicare adecvată și eficientă a prezentei directive, inclusiv costurile de evaluare a daunelor aduse mediului, a amenințării iminente a unor astfel de daune, a alternativelor de acțiune, precum și costurile administrative, juridice și de aplicare a legii, costurile de colectare a datelor și alte costuri generale, costurile de monitorizare și supraveghere.

prejudiciul este o modificare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu al unei resurse naturale, care poate apărea direct sau indirect.

emisie este eliberarea în mediu, ca urmare a activităților umane, a substanțelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor.

daunele aduse mediului sunt

  1. daune aduse speciilor și habitatelor naturale protejate, care reprezintă orice daune care au efecte negative semnificative asupra atingerii sau menținerii stării de conservare favorabile a acestor habitate sau specii (importanța acestor efecte trebuie evaluată în raport cu starea de referință, ținând seama de criteriile stabilite în anexa I).
     
    Daunele aduse speciilor și habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior care rezultă dintr-un act al unui operator care a fost autorizat în mod expres de către autoritățile relevante în conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare a articolului 6 alineatele (3) și (4) sau a articolului 16 din Directiva 92/43/CEE sau a articolului 9 din Directiva 79/409/CEE sau, în cazul habitatelor și speciilor care nu sunt reglementate de legislația comunitară, în conformitate cu dispozițiile echivalente din legislația națională privind conservarea naturii.
  2. daune provocate de apă, care reprezintă orice daune care afectează în mod semnificativ negativ:
    1. starea ecologică, chimică sau cantitativă sau potențialul ecologic, astfel cum este definit în Directiva 2000/60/CE, al apelor în cauză, cu excepția efectelor negative în cazul în care se aplică articolul 4 alineatul (7) din directiva respectivă; sau
    2. starea ecologică a apelor marine în cauză, astfel cum este definită în Directiva 2008/56/CE, în măsura în care anumite aspecte specifice ale stării ecologice a mediului marin nu sunt deja abordate prin Directiva 2000/60/CE;
  3. daunele aduse terenurilor, care reprezintă orice contaminare a terenurilor care creează un risc semnificativ de afectare a sănătății umane ca urmare a introducerii directe sau indirecte, în, pe sau sub teren, a substanțelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor

starea de conservare favorabilă a unui habitat natural este atunci când:

starea de conservare favorabilă a unei specii este atunci când:

amenințarea iminentă de daune reprezintă o probabilitate suficientă ca daunele aduse mediului să se producă în viitorul apropiat.

pierderile intermediare sunt pierderile care rezultă din faptul că resursele naturale și/sau serviciile afectate nu sunt capabile să își îndeplinească funcțiile ecologice sau să furnizeze servicii altor resurse naturale sau publicului până când măsurile primare sau complementare își produc efectele. Acestea nu constau în compensații financiare pentru membrii publicului.

refacerea naturală este, în cazul apei, atunci când sunt protejate speciile și habitatele naturale, refacerea resurselor naturale deteriorate și/sau a serviciilor deteriorate la starea inițială, iar în cazul daunelor aduse solului, eliminarea oricărui risc semnificativ de afectare a sănătății umane.

resursele naturale sunt speciile și habitatele naturale protejate, apa și pământul.

serviciile resurselor naturale sunt funcțiile îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul unei alte resurse naturale sau al publicului.

activitate profesională este orice activitate desfășurată în cadrul unei activități economice, al unei afaceri sau al unei întreprinderi, indiferent de caracterul său privat sau public, cu sau fără scop lucrativ.

operator este orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, care exploatează sau controlează activitatea profesională sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut în legislația națională, căreia i-a fost delegată puterea economică decisivă asupra funcționării tehnice a unei astfel de activități, inclusiv titularul unui permis sau al unei autorizații pentru o astfel de activitate sau persoana care înregistrează sau notifică o astfel de activitate.

măsurile preventive sunt orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acțiune sau o omisiune care a creat o amenințare iminentă de daune asupra mediului, în vederea prevenirii sau reducerii la minimum a acestor daune..

remedierea primară este orice măsură de remediere care readuce resursele naturale deteriorate și/sau serviciile deteriorate la starea inițială sau spre starea inițială.

speciile și habitatele naturale protejate sunt:

  1. speciile menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/409/CEE sau enumerate în anexa I la aceasta sau enumerate în anexele II și IV la Directiva 92/43/CEE;
  2. habitatele speciilor menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/409/CEE sau enumerate în anexa I la aceasta sau enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE, precum și habitatele naturale enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE și locurile de reproducere sau de odihnă ale speciilor enumerate în anexa IV la Directiva 92/43/CEE; și
  3. în cazul în care un stat membru decide acest lucru, orice habitat sau specie care nu figurează în aceste anexe și pe care statul membru le desemnează în scopuri echivalente cu cele stabilite în aceste două directive;

măsurile de remediere sunt orice acțiuni sau combinație de acțiuni, inclusiv măsuri de atenuare sau măsuri provizorii pentru a restabili, reabilita sau înlocui resursele naturale deteriorate și/sau serviciile deteriorate sau pentru a oferi o alternativă echivalentă la aceste resurse sau servicii.

Următorii termeni sunt definiți în Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin

criteriile sunt caracteristici tehnice distinctive care sunt strâns legate de descriptorii calitativi.

starea mediului este starea generală a mediului în apele marine, luând în considerare structura, funcția și procesele ecosistemelor marine constitutive, împreună cu factorii fizico-geografici, geografici, biologici, geologici și climatici naturali, precum și condițiile fizice, acustice și chimice, inclusiv cele care rezultă din activitățile umane din interiorul sau din afara zonei în cauză.

obiectivul de mediu este o declarație calitativă sau cantitativă privind starea dorită a diferitelor componente ale apelor marine, precum și presiunile și impactul asupra acestora, pentru fiecare regiune sau subregiune marină..

starea ecologică bună a mediului este starea ecologică a apelor marine în care acestea oferă oceane și mări dinamice și diverse din punct de vedere ecologic, care sunt curate, sănătoase și productive în condițiile lor intrinseci, iar utilizarea mediului marin se face la un nivel durabil, protejând astfel potențialul de utilizare și de activități pentru generațiile actuale și viitoare.

  1. structura, funcțiile și procesele ecosistemelor marine constitutive, împreună cu factorii fiziografici, geografici, geologici și climatici asociați, permit acestor ecosisteme să funcționeze pe deplin și să își mențină rezistența la schimbările de mediu provocate de om. Speciile și habitatele marine sunt protejate, declinul biodiversității provocat de om este prevenit, iar diversele componente biologice funcționează în echilibru;
  2. proprietățile hidromorfologice, fizice și chimice ale ecosistemelor, inclusiv cele care rezultă din activitățile umane din zona în cauză, susțin ecosistemele descrise mai sus. Introducerile antropice de substanțe și energie, inclusiv zgomotul, în mediul marin nu provoacă efecte de poluare.
Starea ecologică bună este determinată la nivelul regiunii sau subregiunii marine, pe baza descriptorilor calitativi. Managementul adaptiv pe baza abordării ecosistemice se aplică în scopul atingerii unei bune stări ecologice.

regiune marină este o regiune maritimă care este determinată ținând seama de caracteristicile hidrologice, oceanografice și biogeografice.

strategia marină este strategia care urmează să fie elaborată și pusă în aplicare în ceea ce privește fiecare regiune sau subregiune marină.

apele marine sunt.

  1. apele, fundul mării și subsolul de pe partea dinspre mare a liniei de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale și care se extinde până la limita extremă a zonei în care un stat membru are și/sau exercită drepturi jurisdicționale, în conformitate cu UNCLOS (cu excepția apelor adiacente țărilor și teritoriilor menționate în anexa II la tratat și a departamentelor și colectivităților franceze de peste mări)
    2. și
  2. apele de coastă, astfel cum sunt definite de Directiva-cadru privind apa, fundul și subsolul acestora, în măsura în care anumite aspecte ale stării mediului marin nu sunt deja abordate prin directiva respectivă sau prin alte acte legislative comunitare.

poluare înseamnă introducerea directă sau indirectă în mediul marin, ca urmare a activității umane, a unor substanțe sau a energiei, inclusiv a zgomotului subacvatic marin provocat de om, care are sau poate avea ca rezultat efecte dăunătoare, cum ar fi daunele aduse resurselor vii și ecosistemelor marine, inclusiv pierderea biodiversității, pericole pentru sănătatea umană, împiedicarea activităților marine, inclusiv a pescuitului, turismului și a activităților recreative și a altor utilizări legitime ale mării, deteriorarea calității apei de mare în vederea utilizării și reducerea gradului de agrement sau, în general, afectarea utilizării durabile a bunurilor și serviciilor marine.

Următorii termeni sunt definiți în Regulamentul UE privind evitarea despăduririlor

mărfuri relevante înseamnă bovine, cacao, cafea, palmier de ulei, cauciuc, soia și lemn.

produsele relevante sunt produse care conțin, au fost hrănite cu sau au fost fabricate folosind produse de bază relevante.

defrișarea este transformarea pădurilor în scopuri agricole, fie că este sau nu provocată de om.

pădurea este un teren cu o suprafață mai mare de 0,5 hectare, cu arbori cu o înălțime mai mare de 5 metri și cu o acoperire a coronamentului mai mare de 10 %, sau cu arbori care pot atinge aceste praguri in situ, cu excepția terenurilor cu destinație preponderent agricolă sau urbană..

utilizarea agricolă este utilizarea terenurilor în scopuri agricole, inclusiv pentru plantații agricole și suprafețe agricole retrase din circuitul agricol, precum și pentru creșterea animalelor.

plantație agricolă este un teren cu arborete în sisteme de producție agricolă, cum ar fi plantațiile de pomi fructiferi, plantațiile de palmieri de ulei, livezile de măslini și sistemele agroforestiere în care culturile sunt cultivate sub acoperire de arbori; aceasta include toate plantațiile de produse de bază relevante, altele decât lemnul; plantațiile agricole sunt excluse din definiția pădurii.

degradarea pădurilor reprezintă modificări structurale ale fondului forestier, sub forma conversiei:

  1. păduri primare sau păduri care se regenerează în mod natural în plantații forestiere sau în alte terenuri împădurite; sau
  2. păduri primare în păduri plantate

pădurea primară este o pădure regenerată în mod natural din specii de arbori indigeni, în care nu există indicii clar vizibile ale activităților umane și în care procesele ecologice nu sunt perturbate în mod semnificativ.

pădure cu regenerare naturală este o pădure compusă în principal din arbori care se formează prin regenerare naturală; include oricare dintre următoarele:

  1. păduri pentru care nu este posibil să se facă distincția între pădurile plantate și cele regenerate natural;
  2. păduri cu un amestec de specii de arbori indigeni regenerați natural și arbori plantați sau însămânțați, și în care se așteaptă ca arborii regenerați natural să constituie cea mai mare parte a arboretului la maturitatea arboretului;
  3. copac din arbori care s-au format inițial prin regenerare naturală;
  4. arbori regenerați natural din specii introduse

pădurea plantată este o pădure compusă în principal din arbori fixați prin plantare și/sau însămânțare deliberată, cu condiția ca arborii plantați sau însămânțați să constituie mai mult de 50 % din arboretul în creștere la maturitate; aceasta include și arboretele din copaci care au fost inițial plantați sau însămânțați.

plantație forestieră este o pădure plantată care este gestionată în mod intensiv și care îndeplinește, la plantare și la maturitatea arboretului, toate criteriile următoare: una sau două specii, clasă de vârstă uniformă și spațiere regulată; include plantațiile cu rotație scurtă pentru lemn, fibre și energie și exclude pădurile plantate pentru protecție sau restaurarea ecosistemelor, precum și pădurile înființate prin plantare sau însămânțare, care la maturitatea arboretului seamănă sau vor semăna cu pădurile care se regenerează în mod natural.

alte terenuri împădurite sunt terenuri neclasificate ca păduri cu o suprafață mai mare de 0,5 hectare, cu arbori mai înalți de 5 metri și cu un grad de acoperire a coronamentului cuprins între 5 și 10 % sau cu arbori capabili să atingă aceste praguri in situ, sau cu un grad de acoperire combinat de arbuști, tufișuri și arbori mai mare de 10 %, cu excepția terenurilor cu destinație preponderent agricolă sau urbană.

care nu implică defrișări înseamnă:

  1. că produsele relevante conțin, au fost hrănite cu sau au fost fabricate cu produse de bază relevante care au fost produse pe terenuri care nu au fost supuse despăduririi după 31 decembrie 2020; și
  2. în cazul produselor relevante care conțin sau au fost fabricate folosind lemn, că lemnul a fost recoltat din pădure fără a provoca degradarea pădurii după 31 decembrie 2020.

produse sunt cultivate, recoltate, obținute sau crescute pe parcele de teren relevante sau, în ceea ce privește bovinele, în unități.

operator este orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul unei activități comerciale, introduce pe piață sau exportă produse relevante.

introducerea pe piață este prima punere la dispoziție pe piața Uniunii a unei mărfi relevante sau a unui produs relevant.

risc neglijabil este nivelul de risc care se aplică mărfurilor și produselor relevante, în cazul în care, pe baza unei evaluări complete a informațiilor generale și specifice produsului și, dacă este necesar, a aplicării măsurilor de atenuare corespunzătoare, mărfurile sau produsele respective nu prezintă niciun motiv de îngrijorare în ceea ce privește neconformitatea cu legea.

parcelă de teren este un teren din cadrul unei singure proprietăți imobiliare, astfel cum este recunoscută de legislația țării de producție, care se bucură de condiții suficient de omogene pentru a permite o evaluare a nivelului agregat de risc de defrișare și de degradare a pădurilor asociat cu produsele de bază relevante produse pe acel teren.

geolocalizarea este localizarea geografică a unei parcele de teren descrisă cu ajutorul coordonatelor de latitudine și longitudine care corespund cel puțin unui punct de latitudine și unui punct de longitudine și care utilizează cel puțin șase cifre zecimale; în cazul parcelelor de teren de peste patru hectare utilizate pentru producția de produse de bază relevante, altele decât bovinele, aceasta se furnizează cu ajutorul poligoanelor cu un număr suficient de puncte de latitudine și longitudine pentru a descrie perimetrul fiecărei parcele de teren.

o preocupare/îngrijorare justificată este o afirmație motivată în mod corespunzător, bazată pe informații obiective și verificabile privind nerespectarea prezentului regulament și care ar putea necesita intervenția autorităților competente.

Xlegislația relevantă a XXțării de producție sunt legile aplicabile în țara de producție în ceea ce privește statutul juridic al zonei de producție în ceea ce privește:

  1. drepturile de utilizare a terenurilor;
  2. protecția mediului;
  3. normele privind pădurile, inclusiv gestionarea pădurilor și conservarea biodiversității, în cazul în care acestea sunt direct legate de recoltarea lemnului;
  4. drepturile terților;
  5. drepturile de muncă;drepturile de muncă;
  6. drepturile omului protejate de dreptul internațional;
  7. principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC), inclusiv așa cum este prevăzut în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene;
  8. reglementări fiscale, anticorupție, comerciale și vamale.

Următorii 17 termeni sunt definiți în Regulamentul 1143/2014 din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive

specie exotică înseamnă orice specimen viu dintr-o specie, subspecie sau taxon inferior de animale, plante, ciuperci sau microorganisme introduse în afara arealului său natural; aceasta include orice parte, gameți, semințe, ouă sau propagule ale unei astfel de specii, precum și orice hibrizi, varietăți sau rase care ar putea supraviețui și se pot reproduce ulterior.

biodiversitate înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv a ecosistemelor terestre, marine și a altor ecosisteme acvatice, precum și a complexelor ecologice din care fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, între specii și a ecosistemelor.

deținerea în condiții de izolare înseamnă păstrarea unui organism în instalații închise din care nu este posibilă evadarea sau răspândirea acestuia.

izolare înseamnă orice acțiune menită să creeze bariere care să reducă la minimum riscul ca o populație a unei specii exotice invazive să se disperseze și să se răspândească dincolo de zona invadată.

detectare timpurie înseamnă confirmarea prezenței în mediu a unui sau mai multor exemplare ale unei specii alogene invazive înainte ca aceasta să se răspândească pe scară largă.

servicii ecosistemice înseamnă contribuțiile directe și indirecte ale ecosistemelor la bunăstarea umană.

eradicare înseamnă eliminarea completă și permanentă a unei populații de specii alogene invazive prin mijloace letale sau neletale.

conservarea ex-situ înseamnă conservarea componentelor diversității biologice în afara habitatului lor natural.

introducere înseamnă deplasarea, ca urmare a intervenției umane, a unei specii în afara ariei sale naturale de răspândire.

specie alogenă invazivă înseamnă o specie alogenă a cărei introducere sau răspândire se dovedește a fi o amenințare sau a avea un impact negativ asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice conexe.

speciealogenă invazivă care prezintă interes pentru un stat membru înseamnă o specie alogenă invazivă, alta decât o specie alogenă invazivă care prezintă interes pentru Uniune, pentru care un stat membru consideră, pe baza unor dovezi științifice, că impactul negativ al eliberării și răspândirii sale, chiar dacă nu este pe deplin stabilit, este semnificativ pentru teritoriul său sau pentru o parte a acestuia și necesită o acțiune la nivelul statului membru respectiv.

specie alogenă invazivă de interes pentru Uniune înseamnă o specie alogenă invazivă al cărei impact negativ a fost considerat de natură să necesite o acțiune concertată la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3).

gestionare înseamnă orice acțiune letală sau neletală care are ca scop eradicarea, controlul populației sau limitarea unei populații de specii alogene invazive, reducând în același timp la minimum impactul asupra speciilor care nu sunt vizate și asupra habitatelor acestora.

căi înseamnă căile și mecanismele de introducere și răspândire a speciilor alogene invazive.

control al populației înseamnă orice acțiune letală sau neletală aplicată unei populații de specii alogene invazive, reducând în același timp la minimum impactul asupra speciilor care nu sunt vizate și asupra habitatelor acestora, cu scopul de a menține numărul de indivizi la un nivel cât mai scăzut posibil, astfel încât, deși nu se poate eradica specia, să se reducă la minimum capacitatea sa invazivă și impactul negativ asupra biodiversității, asupra serviciilor ecosistemice aferente, asupra sănătății umane sau asupra economiei.

cercetare înseamnă activități descriptive sau experimentale, desfășurate în condiții reglementate pentru a obține noi cunoștințe științifice sau pentru a dezvolta noi produse, inclusiv fazele inițiale de identificare, caracterizare și izolare a caracteristicilor genetice, altele decât cele care fac o specie invazivă, ale speciilor alogene invazive, numai în măsura în care sunt esențiale pentru a permite reproducerea acestor caracteristici în specii neinvazive.

larg răspândită înseamnă o specie alogenă invazivă a cărei populație a depășit stadiul de naturalizare, în care o populație se autoîntreține, și s-a răspândit pentru a coloniza o mare parte din aria de răspândire potențială în care poate supraviețui și se poate reproduce.

Următorii 4 termeni sunt definiți în Directiva 2008/99/CE din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal.

"ilicit" înseamnă că încalcă legea:

  1. cu privire la legislația adoptată în temeiul Tratatului CE și enumerată în anexa A; sau
  2. în ceea ce privește activitățile reglementate de Tratatul Euratom, legislația adoptată în temeiul Tratatului Euratom și enumerată în anexa B; sau
  3. cu privire la o lege, o reglementare administrativă a unui stat membru sau o decizie luată de o autoritate competentă a unui stat membru care dă efect legislației comunitare menționate la punctele (i) sau (ii); (art. 2 a)

"specii de faună și floră sălbatică protejate" sunt:
Specii enumerate în:

"habitat din cadrul unui sit protejat" înseamnă orice habitat al speciilor pentru care o zonă este clasificată ca zonă de protecție specială în conformitate cu Directiva Păsări sau orice habitat natural sau un habitat al speciilor pentru care un sit este desemnat ca zonă specială de conservare în conformitate cu Directiva Habitate.

"persoană juridică" înseamnă orice entitate juridică care are acest statut în temeiul legislației naționale aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice care exercită autoritatea de stat și a organizațiilor internaționale publice.