Convenția de la Berna privind viața sălbatică și habitatele din Europa
Unul dintre principalii piloni ai protecției naturii în Europa este Convenția de la Berna din 1979 privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa. Această convenție a fost aprobată sub impulsul Consiliului Europei și, în prezent, patruzeci și cinci de țări europene, patru țări non-europene (Burkina Faso, Maroc, Senegal și Tunisia) și Uniunea Europeană sunt părți la convenție.
Convenția prezintă mai multe argumente pentru a explica necesitatea protecției naturii:
- flora și fauna sălbatică constituie un patrimoniu natural cu valoare estetică, științifică, culturală, recreativă, economică și intrinsecă, care trebuie conservat și transmis generațiilor viitoare.
- flora și fauna sălbatică joacă un rol esențial în menținerea echilibrelor biologice, iar habitatele naturale sunt o componentă vitală a protecției și conservării florei și faunei sălbatice;
- numeroase specii de floră și faună sălbatică sunt grav afectate, iar unele dintre ele sunt amenințate cu dispariția;
- cooperarea internațională și cercetarea coordonată sporesc eficiența măsurilor de protecție luate de părți.