Convenția Ramsar privind zonele umede importante ca habitat al păsărilor acvatice
Convenția privind zonele umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor de apă a fost semnată la Ramsar, Iran, în 1971. Aceasta se aplică la protecția acestor zone naturale fragile, cum ar fi mlaștinile, fânețele, turbăriile sau apele de mare importanță ecologică pentru păsările acvatice (păsări care depind de zonele umede). Obligațiile părților la Convenția Ramsar sunt de a promova conservarea zonelor umede și a păsărilor acvatice prin crearea de rezervații naturale în zonele umede și prin asigurarea adecvată a supravegherii și conservării acestora. Cele 2500 de situri incluse în lista siturilor Ramsar sunt gestionate cu atenție, cu scopul de a crește populațiile de păsări acvatice din zonele umede corespunzătoare.
În cazuri excepționale, atunci când interese naționale urgente impun dezvoltarea unor activități care pot avea un impact asupra zonelor umede, Convenția prevede ca părțile să adopte măsuri de compensare, cum ar fi crearea de noi rezervații naturale dedicate păsărilor acvatice, fie în aceeași zonă, fie în altă parte, pentru a atenua pierderea zonelor umede.
De fapt, pentru a se asigura că nu există o pierdere netă de habitate naturale, este imperativ să se întreprindă o restaurare compensatorie a zonelor umede, afectate de ocuparea terenurilor ca urmare a activităților antropice.
Lectură suplimentară
