Introducere
Speciile sălbatice nu se limitează la granițele țărilor. Multe specii migrează peste granițe, iar habitatele lor se întind pe mai multe țări și ecosisteme. În plus, valoarea economică a speciilor exotice și a celor pe cale de dispariție duce la traficul de animale sălbatice în rețele de comerț ilegal pe toate continentele. În plus, impactul asupra mediului al unor activități umane (despăduriri, urbanizare, dezvoltarea infrastructurii, energie hidroelectrică etc.) asupra zonelor naturale și a speciilor sălbatice se poate resimți la mare distanță de sursă sau de origine, uneori într-o țară vecină sau în apele internaționale. Pe lângă toate acestea, interdependențele complexe și fragile dintre specii și habitate explică de ce protejarea naturii și a elementelor sale necesită o cooperare internațională pentru a aborda provocări care depășesc granițele naționale.
Dreptul internațional privind protecția naturii nu este nou. Convențiile și acordurile multilaterale aplicabile în regiunea europeană și la nivel internațional sunt în vigoare de mai bine de 50 de ani. Dar conștientizarea tot mai mare a importanței serviciilor ecosistemice - cu alte cuvinte, a beneficiilor pe care natura le poate aduce oamenilor - și amploarea perturbărilor provocate de om în fiecare ecosistem, atrag atenția de la sistemele juridice naționale la dreptul internațional.