COMBATTING WASTE CRIME

Convenția privind diversitatea biologică (CBD) a fost adoptată în cadrul Summit-ului Conferinței Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea de la Rio de Janeiro, în 1992.

Convenția privind diversitatea biologică are trei obiective principale: conservarea diversității biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din resursele genetice.

Regimul său a fost dezvoltat în continuare prin două protocoale:

• Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea din 2000, menit să asigure manipularea, transportul și utilizarea în condiții de siguranță a organismelor vii modificate rezultate din biotehnologie și manipulare genetică.
• Protocolul de la Nagoya din 2010 privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea acestora (ABS), care oferă un cadru juridic transparent pentru a asigura utilizarea durabilă a resurselor genetice și distribuirea echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea acestora.

Convenția privind diversitatea biologică se bazează pe reafirmarea drepturilor suverane ale statelor asupra propriilor resurse biologice și, în același timp, afirmă că conservarea diversității biologice este o preocupare comună a omenirii și ar trebui să fie protejată pentru valoarea sa intrinsecă, precum și pentru valorile ecologice, genetice, sociale, economice, științifice, educaționale, culturale, recreative și estetice ale diversității biologice și ale componentelor sale.

În concordanță cu recunoașterea aparent contradictorie a suveranității statelor și a valorii universale a biodiversității, domeniul de aplicare jurisdicțional al convenției păstrează această duplicitate.

• În ceea ce privește componentele biodiversității, convenția se aplică numai speciilor și comunităților, ecosistemelor și habitatelor care se găsesc în zonele aflate în limitele jurisdicției naționale.
• În ceea ce privește procesele sau activitățile antropice care generează impacturi asupra biodiversității, convenția se aplică oricăror procese sau activități desfășurate sub jurisdicția sau controlul țării, chiar dacă au loc în interiorul sau în afara granițelor sale și indiferent de locul în care se resimt efectele.