Protecția naturii la nivel internațional
Protecția naturii la nivel internațional se bazează pe trei piloni: convențiile și acordurile internaționale, planurile de acțiune periodice privind biodiversitatea și reglementările internaționale adoptate de conferințele părților, precum și organele convențiilor și organismele specializate ale ONU.
Ramsar (1971), Berna (1979), Washington (1973) și Rio (1992) sunt cele mai relevante convenții și acorduri multilaterale adoptate pentru protecția internațională a naturii și a elementelor sale, la nivel mondial sau în regiunea europeană.
Conferințele părților la aceste convenții stabilesc obiectivele colective prioritare și strategiile pentru a le atinge. Aceste conferințe relevă o preocupare crescândă pentru restaurarea naturii, alături de protecția preventivă. De fapt, tendințele globale privind starea speciilor, habitatelor și ecosistemelor arată un declin constant al stării de conservare și un număr tot mai mare de pierderi de biodiversitate. Rata de declin a biodiversității, cu aproximativ un milion de specii de plante și animale aflate în pericol de dispariție din cauza activităților umane, necesită depășirea protecției reactive a ecosistemelor existente și angajarea în restaurarea extinsă a ecosistemelor.
În ceea ce privește organismele specializate, un rol deosebit de important îl are Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES). IPBES este un organism interguvernamental independent, cu aproximativ 140 de membri, înființat în 2012 de către Organizația Națiunilor Unite pentru a furniza evaluări credibile din punct de vedere științific, pentru a informa deciziile politice, pentru a promova cooperarea internațională și pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la importanța biodiversității și a serviciilor ecosistemice pentru bunăstarea umană. Rapoartele de evaluare ale IPBES, elaborate de experți din întreaga lume, bazate pe cele mai recente cercetări științifice și aprobate de plenul IPBES, sunt recunoscute ca având atât o credibilitate științifică ridicată, cât și o relevanță politică puternică.
Cea mai recentă evaluare cuprinzătoare a stării biodiversității, a serviciilor ecosistemice și a contribuției acestora la bunăstarea umană la scară globală este Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice din 2019.
"Evaluarea Nexus" este un alt raport IPBES privind interacțiunile dintre biodiversitate, serviciile ecosistemice și bunăstarea umană, publicat în 2021. (https://www.ipbes.net/system/files/2021-03/IPBES-8-3%20-nexus%20assessment-%20Advance-E_0.pdf)
În general, IPBES îndeplinește o funcție esențială în îmbunătățirea înțelegerii globale a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, în fundamentarea deciziilor politice și în promovarea cooperării internaționale pentru a aborda provocările cu care se confruntă biodiversitatea și ecosistemele.
În continuare, cele patru convenții vor fi prezentate în ordine cronologică.