Protecția patrimoniului natural. Măsuri de protecție
Măsura suplimentară de protecție – evaluarea adecvată, evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului pentru planurile sau proiectele care ar putea avea efecte asupra ariei, obținerea autorizației de mediu
§1. Conținutul măsurii. Procedurile de mediu în care este incidentă – planuri, programe, proiecte. Avizul Natura 2000. Avizul și acordul de mediu
Măsura principală de protecție – declararea unor zone naturale ca arii naturale protejate și instituirea regimului de protecție – vizează aria în sine, perimetrul acesteia și activitățile permise sau, din contră, interzise în acest perimetru. Cu toate acestea, pentru atingerea obiectivului de protecție a integrității unei zone declarate ca arie naturală protejată, se impune, ca măsură suplimentară, și un control al obiectivelor din perimetrul ariei sau chiar din exteriorul acesteia – dar care ar putea avea efecte semnificative asupra ariei naturale protejate.
Art. 28 alin. (2) din ordonanță reglementează acest control – „Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, avându-se în vedere obiectivele de conservare a acesteia”.
Procedura de evaluare adecvată este, astfel, premergătoare adoptării unui plan urbanistic/emiterii unei autorizații de construire pentru un obiectiv ce ar putea afecta semnificativ integritatea ariei naturale protejate. Procedura se finalizează fie cu emiterea Avizului Natura 2000 – de regulă, atunci când proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate, fie cu emiterea unei decizii de respingere a planului sau proiectului – când rezultatele evaluării relevă un impact negativ semnificativ. Procedura evaluării adecvate de mediu este reglementată în amănunt prin Ghidul metodologic aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1682/2023.
Art. 28 alin. (4) facilitează simplificarea procedurilor de mediu premergătoare adoptării unui plan/program/proiect, prevăzând, pentru planurile sau proiectelor care sunt supuse, potrivit legii, procedurilor de evaluare de mediu (reglementată de HG nr. 1076/2004 și finalizată cu obținerea avizului de mediu) sau de evaluare a impactului asupra mediului (reglementată de Legea nr. 292/2018 și finalizată cu obținerea acordului de mediu), faptul că procedura de evaluare adecvată este integrată în cele două proceduri menționate.
Acordul de mediu este definit în art. 2 pct. 3 al O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului – „actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect”.
Avizul de mediu este definit de art. 2 pct. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005, ca fiind „actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau programul supus adoptării”.
În situația în care evaluarea relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate analizate, regula este că autoritatea competentă pentru protecția mediului emite o decizie de respingere a planului/proiectului.
Cu toate acestea, art. 28 alin. (7) prevede că avizul Natura 2000/acordul sau avizul de mediu (atunci când ele integrează și evaluarea adecvată) se pot emite și în situația în care evaluarea relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate, dacă realizarea planului/proiectului se impune din considerente de interes public major, inclusiv de ordin social sau economic. În această situație însă, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului este datoare să informeze Comisia Europeană cu privire la măsurile luate în vederea compensării efectelor negative înregistrate la nivelul ariei naturale protejate. Dacă însă aria naturală protejată adăpostește un habitat prioritar/o specie prioritară, considerentele imperative de interes public major sunt limitate la:
- sănătatea sau siguranța publică;
- anumite consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu;
- alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obținut punctul de vedere al Comisiei Europene.