COMBATTING WASTE CRIME

În transpunerea Directivei 79/409/CE privind conservarea păsărilor sălbatice și a Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, art. 4 al O.U.G. nr. 57/2007 definește noțiunile principale în domeniul protejării ariilor naturale și speciilor, acestea reprezentând obiectul protecției:

§1. Habitate naturale

Sunt definite în art. 4 pct. 2 ca fiind „zonele terestre, acvatice sau subterane, în stare naturală/seminaturală, ce se diferențiază prin caracteristici geografice abiotice și biotice”; Astfel, anumite habitate naturale pot avea ca specific lipsa formelor de viață (de exemplu, anumite roci, grohotișuri), în timp ce altele sunt caracterizate de o prezență mare a factorilor biotici (de exemplu, Rezervația biosferei Delta Dunării).

§2. Tipuri de habitate naturale de interes comunitar

Sunt definite de art. 4 pct. 3. Pentru a califica un habitat natural ca fiind de interes comunitar trebuie îndeplinite următoarele criterii:

1. acestea să fie în pericol de dispariție în arealul lor natural;
2. acestea să aibă un areal natural redus din cauze naturale/ca urmare a acțiunilor de restrângere;
3. acestea să fie eșantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre cele 5 regiuni biogeografice specifice pentru România: alpină, continentală, panonică, stepică și pontică. Tipurile de habitate naturale de interes comunitar sunt prevăzute în Anexa nr. 2 a O.U.G. nr. 57/2007, cuprinzând o listă exhaustivă a acestora. Printre acestea, se regăsesc, de exemplu malurile nisipoase acoperite permanent cu un strat mic de apă marină; pajiștile alpine și boreale; grotele neexploatate turistic.

§3. Tipuri de habitate naturale prioritare

Fiind definite de art. 4 pct. 4l, ele reprezintă acele habitate naturale în pericol de dispariție, pentru a căror conservare Uniunea Europeană are o responsabilitate particulară. Acestea sunt indicate printr-un asterisc în Anexa nr. 2 (de exemplu, izvoarele termale din Transilvania acoperite de lotuși; pădurile de fag dobrogene).

§4. Specii de interes comunitar

Sunt definite de art. 4 pct. 7. O specie este considerată de interes comunitar, dacă:

1. este periclitată (cu excepția celor al căror areal natural este situat la limita de distribuție în areal și care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică) – mai exact, specia este în pericol de dispariție – de exemplu, hoitarul, aspretele ).
2. este vulnerabilă (specie a cărei încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acțiunea factorilor perturbatori persistă) - de exemplu, gâsca cu gât roșu .
3. este rară (specie a cărei populație este redusă din punctul de vedere al distribuției sau/și numeric și chiar dacă nu este în prezent periclitată/vulnerabilă riscă să devină, fiind localizată pe o arie geografică restrânsă sau rar dispersată pe suprafețe largi); de exemplu, floarea de colț .
4. este endemică (specie de plante/animale care se găsește exclusiv într-o regiune/locație și necesită o atenție particulară datorită caracteristicilor habitatului și/sau impactului potențial al exploatării asupra stării lor de conservare) – de exemplu, planta Garofița Pietrei Craiului aspretele )

Speciile rare sau endemice sunt considerate specii de interes comunitar chiar dacă nu sunt periclitate (în pericol de dispariție) sau vulnerabile (în raport de care există un risc mare să devină specii pe cale de dispariție), datorită rarității lor ce poate fi privită dintr-o dublă perspectivă – fie populația în sine este redusă, fiind situată într-o arie geografică restrânsă sau dispersată pe suprafețe întinse; fie populația se regăsește exclusiv într-o anumită locație).

§5. Specii prioritare

Definite de art. 4 pct. 8, este vorba despre speciile periclitate pentru a căror conservare Uniunea Europeană are o responsabilitate specială datorită proporției reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii. Acestea sunt marcate cu un asterisc în Anexa 3 – de exemplu lupul, ursul brun (40% din populația de urși bruni regăsindu-se în Munții Carpați), zimbrul.

§6. Sit de importanță comunitară

Definit de art. 4 pct. 11 din ordonanță, acesta reprezintă „situl/aria care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevăzute în anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevăzute în anexa nr. 3 şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei "Natura 2000" şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii”.

Noțiunea de „sit” este definită în DEX ca fiind un „peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc”, o „configurație proprie a unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală”. O.U.G nr. 57/2007 nu instituie o diferență între noțiunea de sit și noțiunea de arie protejată, definind în art. 4 pct. 10 noțiunea de „sit/arie” ca o „zonă definită geografic, exact delimitată”. Prima noțiune este folosită în cazul ariilor parte a rețelei „Natura 2000”, deci este o denumire particularizată a ariei protejate.