COMBATTING WASTE CRIME

d) Efectele patrimoniale ale regimului de protecție. Compensațiile

În prezent, compensațiile datorate proprietarilor de suprafețe de fond forestier situate în arii naturale protejate pentru restricțiile în exercitarea dreptului de proprietate sunt reglementate prin H.G. nr. 167/2024 pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Potrivit art. 4 alin. (1) din normele metodologice, „Sprijinul financiar se acordă ca valoare fixă, reprezentând costurile standard calculate în baza pierderilor de venit generate de restricții de mediu”.

Anexa nr. 1 art. 2 prevede formula de calcul a acestor compensații : C = S * {(Pml1 + Pml2 + Pml3)/3 * vn + CT}. Suma calculată vizează compensarea proprietarului cu prețul mediu de exploatare și eventuale costuri de tranzacționare, raportat la suprafața pentru care se solicită compensațiile.

În această formulă, S semnifică suprafața pentru care se solicită compensațiile. Suma coeficienților Pml calculează o medie a prețurilor unui metru cub de masă lemnoasă pe picior din perioada imediat anterioară depunerii cererii – aceasta fiind înmulțită cu volumul mediu anual nerecoltat pe hectar (vn – 4,29 mc/an/ha pentru arboretele tip funcțional T1, respectiv 1,97 mc/an/ha pentru arboretele tip funcțional T2), la care se adaugă anumite costuri tranzacționale (CT) ce sunt stabilite la 41,79 lei/an/ha.

Potrivit art. 16 din hotărârea de Guvern, „Valoarea totală maximă aferentă schemei pentru perioada 2024-2027 este de 998 milioane lei și se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat cu această destinație Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor”.

e) Tipuri de zone

Primul pas în instituirea regimului de protecție specifică, ulterior declarării formale a unei zone ca arie naturală protejată îl constituie zonarea ariei naturale protejate, realizată prin planul de management.

Potrivit art. 22 alin. (1) din O.U.G nr. 57/2007, „Zonarea internă a parcurilor naționale și naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, prin definirea și delimitarea, după caz, a zonelor de protecție strictă, a zonelor de protecție integrală, a zonelor-tampon și a zonelor de dezvoltare durabilă a activităților umane”.

Din aceste text legal și din prevederile ulterioare ale ordonanței rezultă că ordonanța stabilește tipurile de zone ale unui parc natural/național, urmând ca organizarea și configurarea teritorială concretă a fiecărui parc pe zone delimitate să fie stabilită prin fiecare plan de management. Mai departe, ordonanța definește fiecare astfel de zonă și activitățile permise și interzise pentru fiecare. De vreme ce tipurile de zone au fost stabilite prin O.U.G nr. 57/2007, printr-un plan de management nu ar putea fi stabilite tipuri noi de astfel de zone, dată fiind forța lui juridică inferioară în raport cu ordonanța de urgență. Numai printr-o altă lege/ordonanță de urgență ar putea fi instituite și alte zone. La fel, în lipsa unei reglementări exprese în conținutul ordonanței, este discutabil dacă printr-un plan de management ar putea fi stabilite și alte activități permise/interzise pentru fiecare zonă, diferite de cele stabilite prin ordonanță.

1. Zonele de protecție strictă
   Definiția e regăsită în art. 22 alin. (2) din ordonanță – sunt zonele din parcurile naționale și naturale, de mare importanță științifică, ce cuprind atât rezervații științifice, cât și zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. Regula este că în aceste zone sunt interzise orice fel de activități umane. Excepțiile sunt constituite de activitățile de cercetare, educație ecologică, ecoturism, „cu limitările descrise în planurile de management”.
   Zonele de protecție strictă au, așadar cel mai drastic regim de protecție, în considerarea valorii lor științifice însemnate. Exemple de astfel de zone de protecție strictă sunt: Rezervația științifică Gemenele din Parcul național Retezat, Rezervația Pietrosul Mare din Parcul național Munții Rodnei.
2. Zonele de protecție integrală
   Au un regim de protecție de o intensitate mai redusă comparativ cu zonele de protecție strictă, cuprinzând, potrivit art. 22 alin. (4), cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor naționale și naturale. Art. 22 alin. (5) reglementează activitățile interzise:
   1. orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare; (de exemplu, culegerea de fructe de pădure, ciuperci peste limitele stabilite prin regulament, activități de vânătoare).
   2. activitățile de construcții-investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate și/sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități naturale.
      Cu toate acestea, în afara perimetrelor rezervațiilor științifice, în aceste zone de protecție integrală se pot desfășura următoarele activități:
      1. științifice și educative;
      2. activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții;
      3. utilizarea rațională a pajiștilor pentru şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;domestice;
      4. localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
      5. intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale;
      6. acțiunile de înlăturare a efectelor unor calamități;
      7. acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori și acțiunile de monitorizare a acestora;
      8. acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure – art. 22 alin. (6).
3. Zonele-tampon
   Acestea realizează trecerea între zonele de protecție integrală și zonele de dezvoltare durabilă. Se subclasifică în:
   1. Zone de conservare durabilă – specifice parcurilor naționale;
   2. Zone de management durabil – specifice parcurilor naturale;
   Potrivit art. 22 alin. (7^1) din ordonanță, în ambele subtipuri de zone-tampon este interzisă realizarea de construcții noi, cu excepția celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităților de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranței naționale sau prevenirii unor calamități. Pot fi identificate, așadar, anumite motive imperative de interes public major care permit construirea.
   
   Activitățile permise în zonele de conservare durabilă sunt aproximativ aceleași cu cele permise în zonele de management durabil, cu diferența că libertatea este mai mare în ultimul subtip, specific parcurilor naturale. Aceasta pentru că, chiar din definițiile parcurilor naționale și parcurilor naturale cuprinse în Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 57/2007, rezultă diferența dintre cele două forme de parcuri. Parcurile naționale urmăresc protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, în perimetrele acestora fiind cuprinse ecosisteme sau fracțiuni de ecosisteme terestre și acvatice cât mai puțin influențate prin activități umane. Parcurile naturale au însă ca scop „protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă”, iar managementul acestora urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura. Comparativ cu parcurile naționale, parcurile naturale urmăresc, așadar, valorificarea legăturii om-natură. În consecință, în zonele-tampon specifice parcurilor naturale sfera activităților umane permise este mai largă decât ce a activităților reglementate pentru zonele de conservare durabilă din parcurile naționale.
   
   În ambele subtipuri ale zonei-tampon, sunt permise, cu titlu exemplificativ, activități științifice și educative, activități de ecoturism ce nu necesită realizarea de construcții-investiții, intervenții pentru protejarea anumitor specii, lucrări de îngrijire a arboretelor, activități precum recoltarea de fructe, ciuperci, plante medicinale – în limita capacității productive și de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, așa cum rezultă din art. 22 alin. (8) și (9) al ordonanței.
   
   Activitățile umane permise în plus în zonele de management durabil sunt, cu titlu exemplificativ: activitățile de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă și a acțiunilor de vânătoare de către administratorul ariei naturale protejate, respectiv activitățile de pescuit sportiv.
   
   
4. Zonele de dezvoltare durabilă
   Aceste zone au cel mai permisiv regim, fiind cele care „permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității”.
   Activitățile permise în aceste zone sunt enumerate în art. 22 alin. (11) din ordonanță:
   1. activitățile de vânătoare – dar doar în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale;
   2. activitățile tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor;
   3. activități de pescuit sportiv, industrial și piscicultură;
   4. activități de exploatare a resurselor minerale neregenerabile – dacă este vorba de o activitate tradițională, prevăzută în planul de management; (de exemplu, recoltarea de fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale).
   5. lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, de conservare, aplicarea de tratamente silvice;
   6. activități specifice modului de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și creșterea animalelor și alte activități tradiționale efectuate de comunitățile umane;
   7. activități de construcții/investiții, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv. Ținând cont de faptul că în lipsa avizului nu pot fi realizate construcțiile, acest aviz are natura juridică a unui aviz conform. În practică ar putea fi întâlnite situații de exces de putere în aprecierea organelor de administrare ale ariilor naturale protejate, în ipoteza în care, de exemplu, același organ de administrare care a avizat favorabil cabane în zona de dezvoltare durabilă a unui parc național, refuză nejustificat avizarea unui nou proiect pentru o nouă cabană similară, încălcând astfel principiul egalității instituit prin art. 16 din Constituție.
5. Rezervațiile științifice
   Acestea sunt incluse în zona de protecție strictă, dar O.U.G. nr. 57/2007 stabilește, pe lângă regulile pentru zonele de protecție strictă, și reguli specifice – de exemplu, acordul Academiei Române pentru desfășurarea de activități de cercetare.
   Definiția acestor rezervații este regăsită la lit. a) din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 57/2007. Ideea esențială este că managementul acestor rezervații asigură un regim strict de protecție prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. Imixtiunea umană este, în consecință, excepțională.
   În acest sens, așa cum reiese din art. 23 alin. (1), activitățile umane în interiorul rezervațiilor științifice sunt, ca regulă, interzise, excepțiile fiind constituite de activitățile de cercetare, protejare, reabilitare, punere în valoare și asigurare a continuității existenței obiectivelor pentru care au fost constituite. Pentru desfășurarea acestor activități se impune însă obținerea acordului Academiei Române și al administratorului ariei naturale protejate.
   De exemplu, în cazul Rezervației Științifice Gemenele din Parcul Național Retezat, art. 8 alin. (2) din regulamentul parcului prevede „Activitățile de cercetare care se desfășoară pe teritoriul Rezervației Științifice Gemenele, (…) sunt permise cu acordul RNP Romsilva – Administrația Parcului Național Retezat R.A. și al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române”. Regulamentul prevede și alte reguli specifice pentru această rezervație – de exemplu, la art. 27 alin. (2) – „Mărimea grupurilor care intră în rezervația științifică nu poate fi mai mare de 10 persoane, cu excepția cazurilor speciale aprobate de Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii”.
   Și pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării, regulamentul instituie reguli specifice. De exemplu, în art. 44 alin. (1) se prevede că „Recoltarea stufului în scop comercial, de pe terenurile incluse în domeniul public de interes național se poate realiza de către populația locală sau societăți comerciale care au sediul în perimetrul rezervației sau localitățile limitrofe Rezervației prin încredințarea dreptului de recoltare, de către Administrația rezervației în condițiile legii cu excepția zonelor concesionate”.