Conservarea patrimoniului natural. Mijloace de conservare
Derogări
Jurisprudență:
1. Decizia nr. 2310/03.05.2023 ÎCCJ-SCAF
Relevanţă: punerea în aplicare a art. 38 alin. (22) din OUG nr. 57/2007; analiza legalităţii Procedurii de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi de faună sălbatice
Dispoziţii normative: Directiva 92/43/CEE (Habitate); OUG 57/2007 (privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice).
Rezumat: Prin acţiunea introductivă de instanţă s-a contestat, sub aspectul legalităţii, Ordinul comun al Ministrului Mediului şi al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 203/05.03.2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi de faună sălbatice, din motive care ţin, în esenţă, de neclaritatea termenilor folosiţi, de insuficienta determinare a anumitor noţiuni folosite în procedură, de modalitatea defectuoasă de reglementare a modalităţii în care se stabilesc derogările.
Deși admisă în primă instanță, acțiunea a fost respinsă în rejudecare de către instanța de recurs. Punctele esențiale subliniate de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost:
- faptul că nu sunt detaliate amănunţit, alternativele acceptabile şi situaţiile din care să rezulte că măsurile derogatorii nu sunt în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural, nu este de natură să afecteze legalitatea actului, în condiţiile în care aceste alternative şi situaţii nu pot fi în niciun caz reglementate exhaustiv;
- faza de executare a unei dispoziţii derogatorii de la măsurile de protecţie a speciilor de flora şi faună sălbatice, este precedată de un Ordin, general de derogare, act administrativ care urmează procedura de transparenţă decizională reglementată de Legea nr. 52/2003 şi care poate fi contestat inclusiv de organismele sociale interesate;
- pentru justificarea încadrării unor situații ca derogări solicitanţii vor trebui să prezinte dovezi, valoarea acestora urmând a fi apreciată de autoritatea publică competentă în acordarea derogării, în timp ce autenticitatea dovezilor este în sarcina solicitanţilor cărora, în caz de fraudă, putând să le fie atrasă răspunderea conform dreptului comun.
- În ceea ce priveşte lipsa garanţiilor pentru arii naturale protejate în situaţia în care o persoană fizică sau juridică, cu excepţia celor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Procedură, solicită acordarea unei derogări pentru o specie protejată, într-adevăr, conform ordinului contestat, doar persoanelor juridice care gestionează fauna de interes cinegetic, în sensul art. 1 alin. (2) din ordin, li se solicită avizul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, -conf art. 4 alin. (2) - însă această lipsă de reglementare nu conduce la anularea actului, pârâtul competent în acordarea derogărilor fiind ţinut, chiar în lipsa reglementării în legislaţia secundară, de respectarea legislaţiei primare (O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională inclusiv Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de fauna şi flora sălbatică), ceea ce presupune avizul Agenţiei pentru Arii Naturale Protejate.
2. Sentința civilă nr. 29/23.02.2022 a Curţii de Apel Brașov, s.c.a.f. definitivă prin respingerea recursului: Decizia nr. 2482/11.05.2023 a ÎCCJ – SCAF
Relevanţă: ordin de aprobare a cotelor de vânătoare; protecția, managementul și utilizarea durabilă a populațiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuție include teritoriul României; principiile prevenției și precauției în luarea deciziilor cu impact asupra mediului.
Dispoziţii normative: art. 33 ș.a. OUG 57/2007; Directiva Păsări 2009/147/CE; Legea nr. 407/2006.
Rezumat: s-a constatat nelegalitatea ordinului de aprobare a cotelor de vânătoare, în esență pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 și pentru lipsa studiilor științifice de evaluare a efectivelor de păsări, care să stea la baza unui algoritm de stabilire a cotelor de vânătoare studii prevăzute de OUG nr. 57/2007 și de Directiva Păsări.