E-learning privind "accesul la justiție în probleme de mediu și protecția naturii"

Articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus poate părea o "categorie reziduală", dar se dovedește extrem de important pentru protecția eficientă a mediului. Acesta indică faptul că nicio intervenție asupra mediului nu trebuie să rămână fără un control judiciar eficient. Pe măsură ce legislația de mediu devine puternic integrată în alte politici, tot mai multe acte intră sub incidența dispozițiilor art. 9 alineatul (3), inclusiv planuri și programe de o mare importanță strategică pentru dezvoltarea durabilă. În ciuda faptului că aceasta este, fără îndoială, cea mai importantă dintre cele trei "căi" prevăzute la articolul 9, din cauza domeniului său de aplicare material larg, după cum s-a menționat, UE nu a adoptat un instrument legislativ care să transpună cerințele de la art. 9 alineatul (3) din Convenție în ceea ce privește dreptul procedural al statelor membre.

Doar rareori directivele UE privind mediul prevăd cerințe privind accesul la justiție în temeiul art. 9 alin. (3) din Convenție. Un astfel de exemplu este Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, care prevede la art. 13 că "Persoanele menționate la articolul 12 alineatul (1) au acces la o instanță judecătorească sau la un alt organism public independent și imparțial competent să verifice legalitatea procedurală și de fond a deciziilor, actelor sau omisiunii de a acționa ale autorității competente în temeiul prezentei directive. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor de drept intern care reglementează accesul la justiție și celor care impun epuizarea căilor administrative de atac înainte de recurgerea la procedurile judiciare." În cauza Folk (C-529/15), CJUE a decis că persoanele care dețin o licență de pescuit trebuie să poată iniția o procedură de reexaminare în fața unei instanțe sau a altei autorități publice competente, în conformitate cu articolele 12 și 13 din directivă. Recent, Comisia a urmărit în mod activ introducerea unor dispoziții privind accesul la justiție în mai multe propuneri legislative. De exemplu, articolul. 32 din Regulamentul privind produsele ce nu implică defrișări conține o dispoziție privind accesul la justiție care reflectă cerințele art. 9 alineatul (3) din Convenție. Cu toate acestea, directivele individuale pot fi aplicate direct chiar și fără dispoziții explicite privind accesul la justiție (a se vedea mai jos).

Accesul la justiție în temeiul art. 9 alineatul (3) din Convenție nu este legat de participarea publicului la procesul decizional (al doilea pilon). Aceasta înseamnă că membrilor publicului ar trebui să li se acorde un acces larg la justiție, chiar dacă nu li se permite să participe la procesul decizionalCa rezultat, plângerile sunt prezentate în fața instanței pentru prima dată. O astfel de situație nu este optimă, în special dacă instanțele nu pot decât să anuleze o decizie administrativă viciată.

În temeiul art. 9 alin. (3) din Convenție, statele membre pot solicita participarea la luarea deciziilor ca o condiție pentru accesul la justiție. Cu toate acestea, o astfel de condiție stabilește apoi dreptul membrilor publicului de a participa la luarea deciziilor, astfel cum a confirmat CJUE în cauza Protect Natur-, Arten- und Landschaftschutz Umweltorganisation (C-664/15): "Deși articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus în sine nu impune unui stat membru să confere dreptul de a participa, în calitate de parte la procedură, la o procedură administrativă de acordare a unei autorizații precum cea în discuție în acțiunea principală, acest lucru nu este valabil în cazul în care, potrivit dreptului național, obținerea acestui statut este o condiție care trebuie îndeplinită în mod necesar pentru a introduce o acțiune ce urmărește contestarea deciziei adoptate la finalul acestei proceduri. În cazul în care dreptul național stabilește o legătură între calitatea de parte în procedura administrativă și dreptul de a introduce o acțiune în justiție, refuzul unei astfel de calități ar priva dreptul de a introduce o acțiune de orice efect util și chiar de însăși substanța sa, ceea ce ar fi contrar articolului 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus coroborat cu articolul 47 din cartă."

Accesul la justiție în temeiul art. 9(3) din Convenție ar trebui să fie acordat "membrilor publicului", definiți în art. 2(4) din Convenție ca fiind "una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în conformitate cu legislația sau practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora". Prin urmare, legislația națională este chemată să precizeze noțiunea de "membri ai publicului" și să stabilească condiții suplimentare pentru accesul membrilor publicului la instanță.