Condiții privind calitatea procesuală activă
Concluziile CJUE privind efectul direct al directivelor UE pot fi simplificate în scopul evaluării interesului potențial al persoanelor fizice în cazul încălcărilor diverselor directive UE: în primul rând, este relevant scopul directivei, care constituie un regim de protecție specific în ceea ce privește protecția sănătății umane sau a mediului, inclusiv furnizarea de resurse naturale pentru uzul uman. Circumstanțele specifice ale cazului trebuie întotdeauna examinate.
Locus standi al persoanelor fizice se bazează pe un interes suficient sau pe afectarea drepturilor. A se vedea cauza C-115/09, (Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland, Landesverband Nordrhein-Westfalen), punctul 38. 38: "În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unor astfel de acțiuni, articolul 10a din Directiva 85/337 prevede două posibilități: admisibilitatea unei acțiuni poate fi condiționată de "un interes suficient în promovarea acțiunii" sau de invocarea de către solicitant a "încălcării unui drept", în funcție de care dintre aceste condiții este adoptată în legislația națională."
CJUE recunoaște drepturile persoanelor în funcție de domeniul de aplicare al procedurii administrative anterioare (decizia contestată), dacă există. De exemplu, după cum s-a menționat, în temeiul Directivei EIM, persoanele fizice posibil afectate din perspectiva dreptului de proprietate pot contesta autorizația de dezvoltare deoarece domeniul de aplicare al EIM este larg și include impactul proiectului asupra proprietății. Cu toate acestea, în această privință, drepturile persoanelor fizice nu pot fi înlocuite de locus standi al ONG-urilor sau al unor instituții specifice, cum ar fi ombudsmanul.
CJUE vorbește de obicei de persoane fizice afectate sau direct afectate, în alte cazuri de persoane fizice și organizațiile (asociațiile) acestora. Cu toate acestea, este clar că se bazează exact pe definiția din Convenția de la Aarhus. Cu toate acestea, Curtea nu a dat niciodată o definiție detaliată a publicului vizat, adică nu a definit persoanele pe care le consideră potențial afectate. CJUE a stabilit, de exemplu, că o persoană fizică poate fi considerată o persoană afectată prin prisma încălcării dreptului acesteia la o locuință (și nu din perspectiva dreptului de proprietate). A se vedea cauza C-237/07 (Janecek), par. 13: "Domnul Janecek locuiește pe Landshuter Allee, pe șoseaua centrală de centură a orașului München, la aproximativ 900 de metri nord de o stație de măsurare a calității aerului". Cu toate acestea, dacă legislația vizează doar protecția generală a mediului, este mai dificil să se demonstreze o preocupare suficientă pentru persoanele fizice. De fapt, acest lucru ar trebui să consolideze poziția ONG-urilor care ar trebui să aibă acces facil la justiție.
În Comunicarea sa din 2017, Comisia afirmă că "acest lucru este deosebit de important în domeniul protecției naturii, deoarece în acest domeniu poate fi dificil să se argumenteze că deciziile, actele sau omisiunile autorităților publice pot afecta drepturile specifice ale persoanelor, cum ar fi cele referitoare la sănătatea umană". O ilustrare adecvată este oferită de hotărârea CJUE în cauza C-826/18 (Stichting Varkens in Nood și alții). CJUE se referea la o autorizație de construire a unui nou țarc pentru aproximativ 1 500 de scroafe. Acțiunea la nivel național fusese introdusă de un ONG activ în domeniul protecției animalelor și de un medic veterinar, acesta din urmă locuind la 20 km de locul proiectului. Procedura decizională a inclus EIA. Potrivit Curții, persoanele care fac parte din publicul interesat trebuie să fie stabilite de statele membre "în mod rezonabil și în conformitate cu obiectivul de a oferi publicului interesat un acces larg la justiție", adică accesul la justiție în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Convenția de la Aarhus. Cu toate acestea, Curtea a concluzionat că numai primul reclamant (ONG-ul) poate fi considerat ca făcând parte din publicul interesat.
Calitatea procesuală activă a ONG-urilor, în acord cuarticolului 9alineatul (2) (EIA, Directiva privind emisiile industriale, proiecte Natura 2000) nu poate fi condiționată de o cerință care depinde de drepturile persoanelor fizice sau de relația cu proiectul/zona în cauză. După cum s-a indicat, spre deosebire de persoanele fizice sau juridice, ONG-urile de mediu sunt prezumate a fi afectate. A se vedea concluziile avocatului general Sharpston în cauza Djurgården (C-263/08), paragraful 43: "Prin urmare, aceste organizații au un drept automat de acces la justiție. Prezumția în favoarea organizațiilor de mediu introdusă de articolul 1 alineatul (2), atunci când este aplicată în coroborare cu articolul 10a, înseamnă că acestea beneficiază de un regim mai avantajos decât persoanele fizice sau juridice care nu sunt angajate în promovarea protecției mediului." Prin urmare, statele membre nu pot defini ceea ce constituie un interes suficient al ONG-urilor de mediu și nici nu pot limita locus standi-ul acestora în condițiile dispozițiilor legale ce vizează interesul persoanelor fizice. În mod similar, a se vedea cauza C-115/09, Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland, Landesverband Nordrhein-Westfalen), paragr. 59: "...organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului, astfel cum sunt menționate la articolul 1 alineatul (2) din această directivă, pot să se prevaleze, în temeiul articolului 10a al treilea paragraf ultima teză din Directiva 85/337 de un drept de a sta în fața instanțelor judecătorești, în cadrul unei acțiuni formulate împotriva unei decizii de autorizare a unor proiecte "susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului" în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 85/337, bazată pe încălcarea normelor de drept național care decurg din articolul 6 din Directiva "Habitate", chiar și în cazul în care dreptul procedural național nu permite acest lucru – pe motiv căcă normele invocate protejează numai interesele publicului larg și nu interesele particularilor”.