Controlul judiciar privind accesul la informații
Există cerințe specifice pentru accesul la justiție în mai multe directive UE privind mediul. În ceea ce privește controlul judiciar privind accesul la informații, Directiva 2003/4/CE prevede că, în plus față de procedura de recurs administrativ, solicitanții trebuie să aibă acces la o procedură de recurs în fața unei instanțe judecătorești sau a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege, "în cadrul căreia actele sau omisiunile autorității publice în cauză pot fi revizuite și ale cărei decizii pot deveni definitive. În plus, statele membre pot prevedea că terții incriminați prin divulgarea informațiilor pot avea, de asemenea, acces la o cale de atac". În plus, deciziile finale trebuie să fie obligatorii pentru autoritatea publică care deține informațiile; motivele trebuie să fie prezentate în scris, cel puțin atunci când accesul la informații este refuzat. Aceste cerințe pun în aplicare articolul. 9 alineatul (1) din Convenția de la Aarhus. Cu toate acestea, directiva nu pune în aplicare art. 9 alin. 9 alineatul (4) din Convenție, care prevede, printre altele, că toate procedurile judiciare, inclusiv cele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Convenție, trebuie să fie echitabile, corecte, rapide și să nu aibă un cost prohibitiv, iar toate hotărârile judecătorești trebuie să fie accesibile publicului.
Se pare că nu au fost raportate probleme semnificative în ceea ce privește controlul judiciar al informațiilor de mediu; nu există jurisprudență corespunzătoare a CJUE și doar o jurisprudență limitată a Comitetului pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus. Cu toate acestea, pentru a determina domeniul de aplicare al cerințelor, este esențial să se definească ce sunt informațiile de mediu și ce este autoritatea publică. În această privință, jurisprudența CJUE oferă unele orientări.
Conceptul de informații de mediu acoperă, de exemplu:
- Informații prezentate în cadrul unei proceduri naționale de autorizare sau de extindere a autorizației unui produs de protecție a plantelor în vederea stabilirii cantității maxime de pesticid, de componentă a acestuia sau de produs de reacție care poate fi prezentă în alimente sau băuturi (cauza Stichting Natuur en Milieu și alții, C-266/09).
- Date referitoare la amplasarea parcelelor permanente de eșantionare pentru inventarul forestier statistic (cauza Roheline Kogukond și alții, C-234/22).
- "emisiile în mediu" se referă la eliberarea în mediu a produselor sau substanțelor, cum ar fi produsele de protecție a plantelor sau biocidele și substanțele conținute în aceste produse, în măsura în care această eliberare este reală sau previzibilă în condiții normale sau realiste de utilizare; "informații privind emisiile în mediu" înseamnă informații privind natura, compoziția, cantitatea, data și locul "emisiilor în mediu" ale acestor produse sau substanțe, precum și date privind consecințele pe termen mediu și lung ale acestor emisii asupra mediului, în special informații privind reziduurile din mediu în urma aplicării produsului în cauză și studii privind măsurarea derivaților substanței în timpul acestei aplicări, indiferent dacă datele provin din studii efectuate integral sau parțial pe teren sau din studii de laborator sau de translocare. (Cauza Bayer CropScience, C-442/14).
- În unele cazuri, înregistrări ale reuniunilor oficiale ale guvernului unui stat membru. Excepția pentru "comunicările interne" se aplică informațiilor care nu au părăsit sfera internă a instituției la data solicitării. Excepția privind "procedurile în fața instituțiilor" se aplică numai etapelor finale ale procesului decizional desemnate ca proceduri supuse obligației de confidențialitate în temeiul legislației naționale și prevalează asupra primei excepții. (Cauza Dreptul de a cunoaște, C-84/22).
Conceptul de autoritate publică este, de asemenea, definit pe larg. Acesta acoperă (a) guvernul sau alte administrații publice, inclusiv organismele publice consultative, la nivel național, regional sau local; (b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește funcții administrative publice în temeiul legislației naționale, inclusiv îndatoriri, activități sau servicii specifice legate de mediu; și (c) orice persoană fizică sau juridică care are responsabilități sau funcții publice sau care furnizează servicii publice legate de mediu sub controlul unui organism sau al unei persoane care intră sub incidența literei (a) sau (b).