Jurisprudență recentă
Au existat întârzieri în selectarea siturilor care urmează să fie desemnate ca SIC și SPA în toate statele membre, ceea ce a cauzat întârzieri în instituirea de SIC de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva privind habitatele. Acest lucru a avut un efect în cascadă și în ceea ce privește calendarul de desemnare a SAC-urilor, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), precum și stabilirea măsurilor de conservare necesare în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva privind habitatele. În plus, selectarea incorectă a siturilor a condus la mai multe litigii, chiar și în fața CJUE. De exemplu, în cauza C-141/14, Comisia/Bulgaria, CJUE a confirmat, printre altele, că Bulgaria nu a clasificat ca zone de protecție specială teritoriile cele mai potrivite pentru diferite specii de păsări, neincluzând toate teritoriile din zonele importante pentru păsări în zona de protecție specială care acoperă regiunea Kaliakra.
Au existat, de asemenea, numeroase plângeri adresate Comisiei cu privire la presupusa punere în aplicare deficitară a anumitor dispoziții ale directivelor privind natura, în special în ceea ce privește protecția și garanțiile procedurale aplicabile siturilor Natura 2000 în temeiul articolului 6 alineatele (2) și (3) din Directiva privind habitatele și activităților de vânătoare în temeiul articolului 7 din Directiva privind păsările . Unele dintre aceste plângeri au condus la inițierea unor proceduri de încălcare a dreptului comunitar, în plus față de cele lansate de Comisie din proprie inițiativă. Mai multe detalii sunt oferite în secțiunile următoare, în legătură cu fiecare dintre obiectivele specifice ale directivelor.
În cauza C-441/17, Comisia/Polonia (Pădurea Białowieża), CJUE a statuat că, prin însăși natura lor, operațiunile de gestionare activă a pădurilor în cauză, în măsura în care implică punerea în aplicare a unor măsuri, precum îndepărtarea și tăierea arborilor, în habitatele protejate din cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, sunt susceptibile, având în vedere amploarea și intensitatea lor, să submineze obiectivele de conservare ale acestui sit. Rezultă că exista probabilitatea ca operațiunile de gestionare activă a pădurilor să aibă un efect semnificativ asupra integrității sitului Natura 2000. În consecință, în temeiul articolului 6 alineatul (3) prima teză, Comisia era obligată să efectueze o evaluare a implicațiilor acestor operațiuni asupra sitului respectiv. Cu toate acestea, evaluarea impactului prezenta o serie de lacune importante și nu putea susține în mod suficient autorizarea operațiunilor.
În cauza C-88/19, Alianța pentru combaterea abuzurilor, CJUE a confirmat că sistemul de protecție strictă prevăzut pentru speciile enumerate la litera (a) din anexa IV la această directivă, precum lupul, se aplică și exemplarelor care își părăsesc habitatul natural și se rătăcesc în așezările umane. În ceea ce privește speciile de animale protejate care, precum lupul, ocupă teritorii întinse, noțiunea de "areal natural" depășește spațiul geografic care conține elementele fizice sau biologice esențiale pentru viața și reproducerea acestora și corespunde, prin urmare, spațiului geografic în care specia de animale în cauză este prezentă sau în care se extinde ca urmare a comportamentului său natural.
În plus, regimul de protecție se aplică locurilor de odihnă și de reproducere chiar dacă animalele nu le mai revendică, dar pot reveni acolo. În cauza C-477/19 Magistrat der Stadt Wien, CJUE a statuat că termenul "locuri de odihnă" menționat în această dispoziție include, de asemenea, locurile de odihnă care nu mai sunt ocupate de una dintre speciile de animale protejate enumerate în anexa IV litera (a), cum ar fi Cricetus cricetus (hamster european), în cazul în care există o probabilitate suficient de mare ca această specie să revină în astfel de locuri – stabilirea acestui lucru fiind de competența instanței de trimitere.. Prin urmare, instanța de trimitere trebuie să clarifice dacă există o probabilitate de revenire a rozătoarelor.
În cauza C-674/17 Luonnonsuojeluyhdistys Tapiola, CJUE a statuat că obiectivul unei derogări bazate pe articolul 16 alineatul (1) litera (e) - prelevarea sau păstrarea anumitor exemplare în număr limitat - nu poate, în principiu, să fie confundat cu obiectivele derogărilor bazate pe articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(d), cu consecința că prima dispoziție poate servi drept temei pentru acordarea unei derogări numai în cazurile în care ultimele dispoziții nu sunt relevante. Prin urmare, prelevarea sau păstrarea anumitor specimene în număr limitat nu poate fi permisă în interesul specificat la articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(d) în cazul în care aceste interese nu sunt suficient de serioase. Condiția ca derogările în temeiul articolului 16 alineatul (1) litera (e) să fie puse în aplicare în condiții strict supravegheate înseamnă, în special, că aceste condiții și modul în care se asigură respectarea lor pot garanta că exemplarele speciilor în cauză sunt capturate sau păstrate în mod selectiv și în număr limitat. Astfel, pentru fiecare derogare bazată pe această dispoziție, autoritatea națională competentă trebuie să se asigure că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceasta înainte de acordarea derogării respective și să monitorizeze impactul ulterior al acesteia. Legislația națională trebuie să garanteze că legalitatea deciziilor de acordare a permiselor de derogare în temeiul acestei dispoziții și modul în care aceste decizii sunt puse în aplicare, inclusiv în ceea ce privește respectarea condițiilor în plus referitoare, în special, la locuri, date, număr și tipuri de exemplare vizate, fac obiectul unui control eficient în timp util.