E-learning privind "accesul la justiție în probleme de mediu și protecția naturii"

Pe lângă protecția speciilor, pentru prima dată, 9 tipuri de habitate naturale, reprezentând ecosisteme reprezentative pentru diferite regiuni biogeografice, beneficiază de supraveghere juridică autonomă.

Există o diferență între habitatele unei specii și habitatele naturale. Un habitat al unei specii este un mediu definit de factori abiotici și biotici specifici, în care specia trăiește în orice etapă a ciclului său biologic. În mod diferit, un habitat natural este o zonă terestră sau acvatică care se distinge prin caracteristici geografice, abiotice și biotice, fie că este complet naturală sau semi-naturală.

Este lesne de înțeles că habitatele naturale reprezintă nucleul Directivei privind habitatele. Habitatele naturale de interes comunitar sunt cele care, alternativ:

1. sunt în pericol de dispariție în arealul lor natural, sau
2. au un areal natural restrâns ca urmare a regresiei lor sau din cauza zonei lor intrinsec limitate; sau
3. prezintă exemple remarcabile de caracteristici tipice ale uneia sau mai multora dintre cele nouă regiuni biogeografice existente în Uniunea Europeană: Alpină, Atlantică, Marea Neagră, Boreală, Continentală, Macaroneziană, Mediteraneană, Panonică și Stepică.

Tabelul de mai jos prezintă habitatele naturale și speciile care pot fi considerate situri de interes comunitar și care pot necesita desemnarea unor zone speciale de conservare.