Derogări
În circumstanțe excepționale, pot fi permise derogări de la regimul de protecție a habitatelor și speciilor.
Aceasta este una dintre cele mai dificile sarcini în aplicarea directivei. Interpretarea conceptelor extrem de sensibile și echilibrarea speciilor și habitatelor valoroase care alcătuiesc rețeaua Natura 2000, pe de o parte, cu întreprinderile de mare interes social, pe de altă parte, poate fi un exercițiu dificil.
Interesele ecologice și neecologice extrem de relevante concurează pentru spațiu și resurse pe același teritoriu. Lista activităților umane susceptibile de a avea un impact asupra speciilor și habitatelor Natura 2000 este extinsă: producția alimentară, aprovizionarea cu apă, locuințe, infrastructuri de transport, gestionarea deșeurilor, turism, sport și, din ce în ce mai mult, producția de energie regenerabilă.
Sub presiunea tranziției energetice, a economiei circulare și a schimbărilor climatice, cererile de derogare de la interdicțiile și obligațiile Natura 2000 se înmulțesc și pun factorii de decizie sub presiune. Cu toate acestea, deciziile ce tind să anuleze garanțiile juridice acordate de cadrul Natura 2000, bazate pe o analiză de la caz la caz, trebuie să fie foarte bine fundamentate și aliniate la motivele admisibile prevăzute în directivă.
În acest context, jurisprudența diversificată a Curții Europene de Justiție reprezintă un ajutor prețios pentru factorii de decizie care doresc să ia cele mai durabile și mai sigure decizii pentru viitor.
În plus, principiul "a nu aduce prejudicii semnificative" (consacrat în Regulamentul 2020/852 din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru pentru facilitarea și stabilirea unei taxonomii a investițiilor durabile) apare ca un nou argument de luat în considerare.
În ceea ce privește derogările de la protecția habitatelor, procedura deliberativă privind o derogare începe cu o evaluare de mediu (EIM sau SEA, dacă este cazul, sau altă evaluare adecvată). În ciuda unei evaluări negative a implicațiilor asupra sitului și în absența unor soluții alternative, un plan sau un proiect poate fi totuși realizat din motive imperative de interes public major, inclusiv din motive de natură socială sau economică, cu condiția ca statul membru să ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a se asigura protecția coerenței globale a rețelei Natura 2000. Statele membre informează întotdeauna Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.
În cazul în care situl în cauză găzduiește un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea umană sau de siguranța publică, de consecințele benefice de primă importanță pentru mediu sau, în urma unui aviz al Comisiei, de alte motive imperative de interes public major.
Etapele pentru acordarea unei derogări pot fi rezumate după cum urmează:
- Evaluarea implicațiilor planului sau proiectului.
- Certitudinea că nu există soluții alternative.
- Indicarea motivelor imperative de interes public major aplicabile cazului.
- Studierea și propunerea de măsuri compensatorii care să contribuie la coerența rețelei Natura 2000.
- Sesizarea Comisiei Europene și, eventual, solicitarea unui aviz.
- Punerea în aplicare a măsurilor compensatorii.
- Punerea în aplicare a planului sau a proiectului.
Interesele care stau la baza unei derogări pot fi rezumate:
În ceea ce privește protecția speciilor, derogările sunt, de asemenea, posibile, cu condiția să nu existe o alternativă satisfăcătoare, iar derogarea să nu fie în detrimentul menținerii populațiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural.
Interesele relevante, în cazul speciilor, sunt mai precise și în același timp mai extinse și mai flexibile.
Ca și în cazul habitatelor, pot fi invocate interesul sănătății și siguranței publice sau alte motive imperative de interes public major, inclusiv cele de natură socială sau economică, precumși consecințele benefice de primă importanță pentru mediu.
Spre deosebire de derogările privind habitatele, în cazul speciilor, pot fi invocate alte interese publice prioritare:
- prevenirea daunelor grave, în special pentru culturi, animale, păduri, pescuit și apă și alte tipuri de proprietăți
- interesul de a proteja fauna și flora sălbatice și de a conserva habitatele naturale
- interesul de repopulare și reintroducere a speciilor (inclusiv operațiunile de reproducere și înmulțire artificială a plantelor necesare în aceste scopuri)
Pot fi invocate și alte motive neimperative:
- pentru cercetare și educație
- care să permită, în condiții strict supravegheate, în mod selectiv și într-o măsură limitată, prelevarea sau păstrarea anumitor exemplare din specii care nu prezintă interes comunitar.