Introducere
Instanțele naționale joacă un rol crucial în asigurarea eficacității legislației privind protecția naturii în UE, controlând respectarea normelor europene de protecție a naturii pe teritoriul statelor membre de către entitățile publice și private. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (articolul 19) stabilește o obligație pentru statele membre de a oferi căi de atac suficiente pentru a asigura o protecție juridică eficientă.
Instanțelor naționale li se poate cere să judece aplicarea corectă a legislației privind conservarea naturii, să aprecieze transpunerea directivelor europene, să verifice stabilirea siturilor Natura 2000 pe teritoriul național (număr adecvat de situri, suprafață acoperită adecvată, luarea în considerare a coridoarelor ecologice), să examineze obiectivele de protecție a naturii definite la nivel național, să evalueze adecvarea strategiilor de gestionare a zonelor de protecție a naturii, să supravegheze adoptarea de măsuri adecvate pentru atingerea unei bune stări de conservare a siturilor și a speciilor, să examineze obligația de monitorizare a spațiilor și a speciilor, să investigheze supravegherea activităților susceptibile de a avea un impact asupra siturilor sau a speciilor, să controleze exercitarea funcției de sancționare atunci când au loc activități ilegale. Controlul judiciar se extinde, de asemenea, la evaluarea prealabilă a proiectelor cu potențial perturbator, la acordarea de derogări de la regimul de protecție, și anume atunci când sunt invocate motive imperative de interes public major pentru a justifica prevalența intereselor nonecologice asupra intereselor de conservare sau de restaurare a naturii.