Ecosisteme marine
Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin a UE (2008/56/CE) are ca scop atingerea și menținerea unei stări ecologice bune a ecosistemelor marine europene. Cu alte cuvinte, obiectivul este de a obține oceane și mări care să fie diverse și dinamice din punct de vedere ecologic, curate, sănătoase și productive.
Aceasta solicită statelor membre să elaboreze măsuri de evaluare și gestionare pentru a face față presiunilor și impactului asupra mediului marin generate de activitățile umane. Strategia maritimă se bazează pe o abordare ecosistemică și pe integrarea protecției mediului în procesele de planificare marină și de luare a deciziilor privind activitățile umane.
În termeni mai preciși, starea ecologică favorabilă în mediul marin se traduce printr-o stare în care:
- structura, funcțiile și procesele ecosistemelor marine constitutive, împreună cu factorii fiziografici, geografici, geologici și climatici asociați, permit ecosistemelor respective să funcționeze pe deplin și să își mențină rezistența la schimbările de mediu induse de om. Speciile și habitatele marine sunt protejate, declinul biodiversității indus de om este prevenit, iar diversele componente biologice funcționează în echilibru;
- proprietățile hidromorfologice, fizice și chimice ale ecosistemelor, inclusiv proprietățile care rezultă din activitățile umane din zona respectivă, susțin ecosistemele descrise mai sus. Aporturile antropice de substanțe și energie, inclusiv zgomotul, în mediul marin nu provoacă efecte poluante.
Statele membre utilizează 11 descriptori pentru a evalua starea ecologică favorabilă:
- Biodiversitatea este menținută
- Speciile neindigene nu modifică în mod negativ ecosistemele
- Populațiile de specii comerciale de pești și crustacee sunt sănătoase
- Rețelele trofice asigură abundența și reproducerea pe termen lung a speciilor
- Eutrofizarea este redusă
- Integritatea fundului mării asigură buna funcționare a ecosistemelor
- Modificarea permanentă a condițiilor hidrografice nu afectează în mod negativ ecosistemele
- Concentrațiile de contaminanți nu produc efecte de poluare
- Contaminanții din fructele de mare sunt la niveluri sigure
- Deșeurile marine nu provoacă daune
- Introducerea energiei (inclusiv a zgomotului subacvatic) nu afectează în mod negativ ecosistemul.
O strategie eficientă de protecție a mediului marin începe cu o bună cunoaștere a trăsăturilor și caracteristicilor esențiale ale ecosistemelor marine și cu o cartografiere precisă a presiunilor și impactului predominant. Caracteristicile enumerate în Directiva privind strategia pentru mediul marin sunt: caracteristici fizice și chimice, tipuri de habitate, caracteristici biologice și alte caracteristici. În ceea ce privește presiunile antropice, impacturile care ar trebui măsurate sunt: pierderi fizice, daune fizice, perturbări fizice, interferențe cu procesele hidrologice, contaminare cu substanțe periculoase, eliberarea sistematică și/sau intenționată de substanțe, îmbogățirea cu nutrienți și materii organice, perturbări biologice.
Trebuie depuse în continuare eforturi considerabile pentru a obține o stare favorabilă de conservare a diferitelor habitate și specii marine.