Ecosisteme marine
Două ecosisteme particulare a căror relevanță este incontestabilă vor fi studiate mai în detaliu. Primul este ecosistemul marin. Marea adăpostește o gamă variată de habitate care susțin mii de specii de plante și animale. Ecosistemele marine și biodiversitatea marină furnizează servicii ecosistemice fundamentale care cu greu pot fi înlocuite.
Cu toate acestea, ecosistemele marine sunt supuse unei presiuni intense din cauza pescuitului, pisciculturii, recoltării de alge, scurgerilor agrochimice (în special fosfor și azot), evacuării apelor reziduale (urbane și industriale), utilizării recreative și altele. Pierderea biodiversității marine este un indicator clar al efectelor cumulate ale eutrofizării, pescuitului excesiv, speciilor invazive și schimbărilor climatice.
La nivel internațional, în iunie 2023, a fost semnat un nou acord în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării referitor la conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine din zonele aflate în afara jurisdicției naționale. Obiectivul acestuia este de a asigura conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine din zonele aflate dincolo de jurisdicția națională, în prezent și pe termen lung. Acordul este ghidat de următoarele principii și abordări:
- principiul "poluatorul plătește";
- principiul patrimoniului comun al umanității;
- libertatea cercetării științifice marine;
- principiul echității și repartizarea corectă și echitabilă a beneficiilor;
- principiul precauției sau abordarea precaută, după caz;
- o abordare ecosistemică;
- o abordare integrată a gestionării oceanelor;
- o abordare care consolidează reziliența ecosistemelor, incluzând combaterea efectelor schimbărilor climatice și ale acidificării oceanelor, și care, de asemenea, menține și restabilește integritatea ecosistemelor, inclusiv asigurarea ciclului carbonului care constituie temeiul rolului climatic pe care îl are oceanul;
- utilizarea celor mai bune științe și informații științifice disponibile;
- utilizarea cunoștințelor tradiționale relevante ale populațiilor indigene și ale comunităților locale, acolo unde acestea sunt disponibile;
- respectarea, promovarea și luarea în considerare a drepturilor popoarelor indigene sau ale comunităților locale;
- netransmiterea, direct sau indirect, a daunelor sau pericolelor dintr-o zonă în alta și netransformarea unui tip de poluare în altul în cadrul măsurilor de prevenire, reducere și control al poluării mediului marin;
- recunoașterea deplină a circumstanțelor speciale ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare și ale țărilor cel mai puțin dezvoltate;
- recunoașterea intereselor și nevoilor speciale ale țărilor în curs de dezvoltare fără ieșire la mare.
La nivelul Uniunii Europene, mările acoperă 5,7 milioane km2, o suprafață mai mare decât teritoriul uscat al Europei.
