Protecția prin dreptul contravențional
Ierarhia gravității faptelor contravenționale
Art. 53 alin. (1)-(3) din ordonanță prevede faptele contravenționale în materia protejării habitatelor naturale și speciilor, instituind o ierarhie a gravității acestora, prin trei intervale diferite ale cuantumului sancțiunii.
În anumite situații, poate fi sesizată o apreciere bizară a gravității faptelor contravenționale. De exemplu, pentru omisiunea constând în neanunțarea descoperirii unei peșteri din art. 53 alin. (1) lit. c) ordonanța prevede sancțiunea amenzii cuprinse între 3.000 și 6.000 lei pentru persoane fizice - un cuantum ridicat având în vedere că ar putea exista situații în care, în mod rezonabil, un particular să nu poată cunoaște faptul că peștera nu fusese anterior descoperită.
Și fapta de la art. 53 alin. (2) lit. j) – „amenajarea sau reamenajarea de trasee turistice (…) fără avizul administratorilor/custozilor ariilor naturale protejate”, sancționată cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice poate să suscite discuții. Chiar dacă sancțiunea ridicată este justificată în cazurile în care particularii săvârșesc fapta de a amenaja trasee turistice din proprie inițiativă, fără avizul structurii de specialitate, sancțiunea stabilită pare în contradicție cu principiul proporționalității instituit prin art. 5 al OG nr. 2/2001 în anumite ipoteze de reamenajare a traseelor turistice. În situația în care, de exemplu, reamenajarea are loc prin simpla revopsire a unui semn care și-a pierdut din vizibilitate. În acest caz, obținerea avizului administratorului ariei naturale protejate constituie echivalează cu o formalizare excesivă.
Faptele contravenționale de o gravitate ridicată sunt reglementate prin art. 53 alin. (3) din O.U.G nr. 57/2007, sancțiunea contravențională prevăzută de textul legal fiind cuprinsă între 7.500 și 15.000 lei. Un exemplu îl constituie fapta constând în introducerea de specii sălbatice alohtone fără efectuarea unei evaluări a impactului acestei introduceri asupra speciilor de floră și faună indigene. Și în țara noastră, în cursul anului 2022, a fost găsit un exemplar de pirahna în Crișul Repede, specie alohtonă agresivă. Autoritățile de mediu din județul Bihor au arătat, la acel moment că, cu toate că temperaturile râului Crișul Repede nu sunt propice supraviețuirii acestei specii, dacă alte exemplare ar fi ajuns în râul Peța – afluent al Crișului Repede -, care conține apă termală, ar fi existat riscul supraviețuirii și înmulțirii acestei specii alohtone, cu consecințe grave pentru fauna indigenă – clean, mreană.
Jurisprudență: Decizia civilă nr. 791/01.10.2021 a Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal (dosar 990/253/2020)
Relevanţă: contravenţia prevăzută de art. 53 alin. (2) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007
Dispoziţii normative: OUG 57/2007 (privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice).
Rezumat: în esenţă, petentul din cauză invocă faptul că nu ar fi existat panouri de informare cu privire la interdicţia de a pătrunde în incinta ariei naturale protejate cu ATV-ul, susţineri despre care instanţa a constatat că sunt neîntemeiate reţinându-se totodată că listele de inventariere ataşate la dosar dovedesc numărul panourilor amplasate în aria naturală protejată Munţii Măcinului şi zona anume unde au fost montate.
Instanța a subliniat obligația de informare cu privire la regimul de protecție al unei arii naturale protejate - „Pe lângă împrejurarea că informarea turiştilor cu privire la obligaţiile ce le revin era asigurată corespunzător, conform legii, este de notorietate că zona Munţilor Măcin este o zonă protejată, unde nu se circulă cu mijloace auto motorizate, fiind permis doar accesul turiştilor, iar petentul nu putea să plece într-un asemenea circuit fără să se informeze corespunzător”.
Regula este că interdicțiile de utilizare a unor mijloace de transport sunt semnalizate pe panourile informative prin simboluri. Raportat însă la cele reținute de instanță, chiar dacă ar fi existat doar un panou care să marcheze, de exemplu, intrarea într-o arie naturală protejată, acesta ar fi fost suficient pentru a atrage atenția celor care pătrund în zonă, turiștii având oricum obligația de informare prealabilă cu privire la interdicțiile aplicabile în aria naturală protejată în care doresc să meargă, obligație derivată din principiul mai larg – nemo censetur ignorare legem.