Reciclarea navelor
Principalele obiective, domeniul de aplicare și relația cu regimul Basel/WSR
Reguli aplicabile navelor
Este interzisă instalarea sau utilizarea materialelor periculoase, inclusiv a anumitor compuși și sisteme antivegetative, pe navele care intră sub incidența (articolul 4 și anexa I). La bordul navelor noi, precum și, în măsura în care este posibil, al navelor existente și al navelor care urmează să fie reciclate, trebuie să se țină un inventar al materialelor periculoase. Înainte de reciclare, acest inventar trebuie completat cu o listă a tuturor materialelor periculoase aflate la bord (articolul 5).
Printre materialele care nu pot fi instalate deloc se numără azbestul, PBC și instalațiile care conțin substanțe care diminuează stratul de ozon. Navele existente trebuie să respecte aceste cerințe în măsura în care este posibil. Din 2021, navele care arborează pavilionul țării terțe trebuie, de asemenea, să aibă la bord un inventar al materialelor periculoase atunci când fac escală într-un port sau într-o zonă de ancorare a unui stat membru. (Articolele 4, 5 și 12 și anexa I SRR).
Inspecțiile se efectuează înainte ca nava să fie pusă în funcțiune sau înainte de eliberarea certificatului de inventar (inspecție inițială), la intervale care nu depășesc cinci ani (inspecție de reînnoire), după o modificare, înlocuire sau reparație semnificativă (inspecție suplimentară) și, în cele din urmă, înainte ca nava să fie scoasă din uz (inspecție finală) (articolul 8). Un certificat de inventar se eliberează după finalizarea cu succes a unei inspecții inițiale sau de reînnoire [articolul 9 alineatul (1)]. După finalizarea cu succes a unei inspecții finale, autoritatea competentă emite un "certificat de pregătire pentru reciclare", care este completat de inventarul materialelor periculoase și de planul de reciclare a navei [articolul 9 alineatul (9)].
O navă care arborează pavilionul unei țări terțe trebuie să aibă la bord un inventar al substanțelor periculoase ori de câte ori face escală într-un port sau într-o zonă de ancorare a unui stat membru, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor considerente de siguranță imperative, precum și pentru "reducerea sau minimizarea riscului de poluare" sau pentru remedierea deficiențelor. Instalarea de substanțe periculoase într-un port sau într-o zonă de ancoraj a unui stat membru este interzisă sau restricționată (articolul 12).
Fiecare stat membru trebuie să aibă o autoritate desemnată care să efectueze inspecții periodice ale navelor. Inspecția inițială a unei nave noi trebuie să fie efectuată înainte ca nava să fie pusă în funcțiune sau înainte de eliberarea certificatului de inventar. Pentru navele existente, o inspecție inițială trebuia să fie efectuată până la 31 decembrie 2020. Scopul studiului este de a verifica dacă partea I a inventarului de materiale periculoase respectă cerințele regulamentului. După finalizarea cu succes a unui studiu inițial sau a unui studiu de reînnoire, administrația sau o organizație recunoscută autorizată de aceasta eliberează un certificat de inventar pentru o perioadă care nu depășește cinci ani. (art. 8 și 9 din SRR).
Instalații de reciclare a navelor
Începând cu 31 decembrie 2018, navele comerciale sub pavilion UE trebuie să fie reciclate în instalații de reciclare a navelor sigure și ecologice care sunt incluse pe "Lista europeană a instalațiilor de reciclare a navelor" (denumită "Lista europeană", a se vedea preambulul, considerentul nr. 7 din SRR). SRR precizează, de asemenea, că o instalație este autorizată de către autoritățile competente și atestă că instalația este proiectată, construită și exploatată "în condiții de siguranță și de protecție a mediului", că aceasta stabilește sisteme, proceduri și tehnici de gestionare și monitorizare care reduc la minimum și, în măsura în care este posibil, elimină riscurile pentru sănătatea lucrătorilor și a populației și efectele negative asupra mediului și, în general, o "gestionare și o depozitare corecte" a substanțelor și deșeurilor periculoase (articolul 13). Lista europeană este menținută de Comisie (preambul, considerentul 7), întrucât a fost stabilită pentru prima dată la 19 decembrie 2016 și este actualizată periodic.
O societate de reciclare a navelor care deține o instalație de reciclare a navelor situată într-o țară terță și care intenționează să recicleze nave care arborează pavilionul unui stat membru trebuie să depună o cerere la Comisie pentru includerea instalației de reciclare a navelor respective în lista europeană. Pentru ca o astfel de includere să fie acordată, cererea trebuie să fie însoțită de dovada că instalația de reciclare a navelor respectă cerințele de mai sus, care trebuie să fie certificată de un verificator independent cu calificări corespunzătoare în urma unei inspecții la fața locului (articolul 15).
Atunci când se pregătesc să trimită o navă la reciclare, proprietarii navelor trebuie să furnizeze operatorului instalației de reciclare a navelor toate informațiile relevante pentru navă necesare pentru elaborarea unui așa-numit plan de reciclare a navelor. De asemenea, aceștia trebuie să notifice autoritatea competentă a statului membru cu privire la intenția de a recicla nava într-o instalație sau instalații de reciclare a navelor specificate. Proprietarii sunt responsabili pentru navă și iau măsuri pentru a întreține nava în conformitate cu cerințele administrației statului membru al cărui pavilion îl arborează nava până în momentul în care operatorul instalației de reciclare a navelor acceptă responsabilitatea pentru navă.