Protecție
Habitatele păsărilor fac obiectul unor măsuri speciale de conservare pentru a asigura supraviețuirea și reproducerea acestora în aria lor de distribuție.
Pe lângă păsările din anexa I, statele acordă protecție prioritară habitatelor tuturor speciilor de păsări sălbatice prezente în mod regulat și natural în Europa (lista completă) care:
- sunt în pericol de dispariție;
- sunt vulnerabile la schimbări specifice ale habitatuluilor;
- sunt considerate rare din cauza populațiilor mici sau a distribuției locale restrânse;
- necesită o atenție deosebită din motive legate de natura specifică a habitatului lor;
- sunt migratoare și apar în mod regulat în Europa, fie în mare, fie pe uscat.
Protecția prioritară constă în clasificarea habitatelor lor ca zone de protecție specială, cunoscute și sub denumirea de SPA. În selectarea zonelor care urmează să fie desemnate ca SPA, trebuie luate în considerare funcțiile biologice îndeplinite de specii. Spațiile utilizate ca zone de reproducere, mutare și iernare sau ca puncte de staționare de-a lungul rutelor lor de migrație trebuie incluse în rețeaua de SPA-uri. Cu toate acestea, având în vedere natura acestor specii ca patrimoniu comun al popoarelor din Europa, desemnarea zonelor de protecție specială nu poate depinde exclusiv de marja de apreciere a statului membru.
Conform Curții Europene de Justiție, marja de apreciere a statelor membre la desemnarea SPA-urilor este foarte redusă. Prin urmare, instanțele naționale au competența de a verifica dacă a fost desemnat numărul corect al celor mai potrivite teritorii din zonele terestre, maritime și umede, cu dimensiunea corectă.
În consecință, rețeaua insuficientă de SPA-uri (suprafață prea mică sau număr prea mic) poate fi supusă controlului judiciar, deoarece există date științifice care întrunesc un consens suficient pentru a fi utilizate ca instrument comparativ.