E-learning privind "accesul la justiție în probleme de mediu și protecția naturii"

Directiva "Păsări" a fost adoptată de statele membre în 1979 ca răspuns la îngrijorarea crescândă cu privire la declinul populațiilor de păsări sălbatice din Europa ca urmare a poluării, a pierderii habitatelor, precum și a utilizării nesustenabile. Scopul acesteia este de a crea un sistem cuprinzător de protecție pentru toate speciile de păsări sălbatice, ouăle, cuiburile și habitatele acestora, care se găsesc în mod natural în Uniunea Europeană (articolul 1). Aceasta indică faptul că Directiva privind păsările nu se aplică specimenelor de păsări născute și crescute în captivitate.

Cele mai grave amenințări la adresa conservării păsărilor sălbatice sunt pierderea habitatului și degradarea (preambul). Prin urmare, directiva pune un accent deosebit pe protecția habitatelor pentru speciile pe cale de dispariție, precum și pentru speciile migratoare (preambul și articolul 4). Speciile implicate sunt enumerate în anexa I la Directiva privind păsările.

Directiva protejează siturile și speciile. Protecția siturilor este asigurată de statele membre, care trebuie să desemneze și să protejeze siturile pentru păsările pe cale de dispariție și migratoare. Cu toate acestea, protecția speciilor protejează toate păsările europene împotriva uciderii intenționate, capturării și perturbării semnificative și, prin urmare, responsabilitatea statelor membre se extinde chiar și la speciile care trăiesc în afara teritoriului lor. În plus, Directiva "Păsări" promovează cercetarea pentru a sprijini protecția, gestionarea și utilizarea tuturor speciilor de păsări reglementate de directivă (anexa V). Prin urmare, domeniul de protecție al directivei este deosebit de cuprinzător. Aceasta acordă protecție:

1. nu numai păsărilor sălbatice mature, ci și păsărilor în timpul întregului ciclu de viață, inclusiv ouălor;
2. nu numai păsărilor enumerate în anexe, ci și tuturor speciilor de păsări care se găsesc în mod natural în stare sălbatică pe teritoriul european;
3. nu doar animalului, ci și cuiburilor și habitatelor acestuia.

Obiectivul final al directivei este de a menține populația de păsări sălbatice la un nivel care să corespundă cerințelor ecologice, științifice și culturale, ținând seama în același timp de cerințele economice și recreative. Acest lucru implică adoptarea de măsuri diferite, unele vizând protecția păsărilor, iar altele a habitatelor acestora.

În ceea ce privește păsările, statele membre interzic:

1. uciderea deliberată, capturarea prin orice metodă sau păstrare;
2. distrugerea, deteriorarea, îndepărtarea deliberată a ouălor sau a cuiburilor în sălbăticie, precum și luarea sau păstrarea ouălor (chiar dacă sunt goale);
3. perturbarea deliberată a păsărilor, în special în timpul perioadei de reproducere și de creștere, în măsura în care perturbarea ar fi semnificativă în raport cu obiectivele prezentei directive;

În ceea ce privește habitatele, statele membre trebuie să conserve, să mențină sau să restabilească o diversitate și o suprafață suficiente de habitate pentru toate speciile de păsări, în conformitate cu nevoile ecologice ale acestora, incluzând în principal următoarele măsuri:

1. Conservarea: crearea de zone protejate - statele trebuie să desemneze zone de protecție specială pentru păsări;
2. Menținerea: întreținerea și gestionarea habitatelor - statele trebuie să administreze toate habitatele din interiorul și din afara zonelor protejate;
3. Restabilirea: refacerea biotopurilor distruse și crearea unora noi - statele trebuie să recreeze habitatele existente anterior în aceleași zone în care au existat sau în altă parte.

Punerea în aplicare a unui regim atât de ambițios, având în vedere presiunile multiple de a utiliza zonele avicole în alte scopuri, poate fi dificilă, motiv pentru care stabilirea unei liste de specii de păsări prioritare este foarte importantă.

Aceste păsări sunt incluse în anexa I la directivă. Peste 200 de subspecii împărțite în 19 specii de păsări sunt menționate prin numele lor latine (gaviiformes, podicipediformes, procellariiformes, pelecaniformes, ciconiiformes, phoenicopteriformes, anseriformes, falconiformes, galliformes, gruiformes, charadriiformes, pterocliformes, columbiformes, strigiformes, caprimulgiformes, apodiformes, coraciiformes, piciformes, passeriformes).