Decizia penală nr. 347/2021 Curtea de Apel Pitești, secția penală
Referitor la inculpata persoană juridică, având în vedere că nerespectarea de către aceasta a dispozițiilor legale cu privire la valorificarea și eliminarea deșeurilor periculoase reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății oamenilor și a mediului, dar și faptul că în prezent societatea se află în procedura generală a insolvenței, nefiind aprobat încă planul de reorganizare, instanța de fond a apreciat că în baza art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen., se impune condamnarea acesteia la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600.000 lei, stabilită prin înmulțirea unui număr de 240 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanță la 2500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfășurarea activităților de colectare, tratare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor periculoase, în formă continuă.
Prin urmare, în baza art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a dispus condamnarea inculpatului persoană fizică la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfășurarea activităților de colectare, tratare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor periculoase, în formă continuă.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale a bunurilor care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, conform dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., în vederea ridicării și eliminării cantității de deșeuri care există pe platforma din municipiul Câmpulung, instanța de fond nu a apreciat-o ca fiind oportună, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 s-a realizat prin inacțiunea inculpaților de a respecta obligațiile de mediu (nerespectarea termenelor de eliminare/valorificare a deșeurilor și nerespectarea obligației de a evacua de pe amplasament deșeurile periculoase). Astfel nu se poate vorbi de bunuri care au fost folosite efectiv la comiterea faptei. Curtea, examinând sentința penală, în raport de apelurile declarate de inculpați, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (1), (2) C. pr. pen. și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 C. pr. pen., constată că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse:
Prealabil, curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a examinat mijloacele de probă administrate, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Curtea notează că, spre deosebire de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 care reglementează infracțiunile, art. 61 din același act normativ, deși nu prevede expres, în mod evident se referă la deșeurile nepericuloase, astfel cum prima instanță a subliniat în mod judicios. Este neîntemeiată susținerea inculpaților referitoare la nelegalitatea oricăror operațiuni cu privire la deșeuri întrucât măsurile referitoare la autorizația de mediu (fie suspendare, fie anulare) erau condiționate de intrarea în legalitate, fiind însoțite de punerea în vedere în mod expres de a remedia neregulile constatate cu ocazia controalelor. Practic, prin remedierea neregulilor, activitatea societății era limitată numai la acest aspect, fiind oprită orice altă operațiune care avea alt scop.
În schimb, deschiderea procedurii de insolvență, așa cum corect a învederat intimata-parte civilă, deși reflectă situația economică a societății, a oferit și diverse alte mijloace care au favorizat realizarea Dispoziției nr. 4: introducerea de acțiuni împotriva debitorilor, fără a plăti taxa de timbru, imposibilitatea temporară a îndestulării creditorilor.