Decizia penală nr. 347/2021 Curtea de Apel Pitești, secția penală
În cazul infracțiunilor continue, termenul de prescripție curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, adică din momentul epuizării lor, indiferent de data comiterii fiecărei acțiuni sau inacțiuni componente în parte; într-adevăr, infracțiunea continuă, fiind o unitate reală, consfințită legal, „nu este divizibilă”', astfel încât termenul de prescripție este unic, fiind calculat pentru întreaga infracțiune de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar nu separat pentru fiecare acțiune în parte.
În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor obligatorii în desfășurarea activităților de colectare, tratare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor periculoase, prevăzută de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, instanța de fond a reținut că textul de lege menționat anterior prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
Referitor la natura și gravitatea rezultatului produs prin săvârșirea infracțiunii, prima instanță a reținut că în prezent o mare cantitate de deșeuri periculoase a rămas pe amplasamentul din municipiul Câmpulung, județul Argeș fiind depozitate în condiții necorespunzătoare iar factorii externi ajung cu ușurință la acestea, existând astfel un risc real pentru populația municipiului Câmpulung. Mai mult amplasamentul se află la o distanță relativ apropiată de zona de locuit, existând riscul unor accidente de mediu dacă vin viituri sau alunecări de teren. Inculpații au acționat cu un dezinteres total față de dreptul societății, în general, și al fiecărui cetățean, în particular, de a se bucura de un mediu sănătos. Dreptul la un mediu sănătos poate fi privit atât într-o dimensiune individuală, cât și într-una colectivă. Dimensiunea individuală a dreptului la un mediu sănătos implică dreptul fiecărei persoane la prevenirea poluării, încetarea activității care are drept efect o poluare nocivă și refacerea mediului poluat, precum și repararea pagubei suferite de pe urma poluării mediului.
Dimensiunea colectivă a dreptului la un mediu sănătos implică obligația statelor de a garanta exercitarea acestui drept și de a coopera în vederea prevenirii poluării și protejării mediului la nivel regional și internațional.
Totodată, dreptul la un mediu sănătos nu se bucură de o consacrare expresă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acesta este protejat indirect și este considerat ca făcând parte din a treia generație de drepturi ale omului, numite drepturi de solidaritate, alături de dreptul la pace și dreptul la dezvoltare.
Ținând cont de importanța acestui drept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recurs la tehnica „protecției prin ricoșeu” care a permis extinderea protecției unor drepturi garantate de Convenție la drepturi care nu sunt prevăzute de aceasta. Astfel, printr-o interpretare extensivă a domeniului de aplicare a unor drepturi prevăzute expres de Convenție, dreptul la un mediu sănătos a fost alăturat dreptului la viață privată, fiind considerat o componentă a acestui drept, în acest fel ajungându-se la protejarea indirectă a dreptului la mediu.