Jurisprudență
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a interpretat Regulamentul (CE) nr. 338/97 în următoarele cazuri:
În cauza C-154/02 (Nilsson), CJUE a interpretat noțiunea de specimen prelucrat în sensul articolului 2 litera (w) din Regulamentul nr. 338/97. Aceasta a concluzionat că animalele menționate în anexa A, dar care au fost împăiate, se încadrează în definiția specimenului prelucrat în cazul în care sunt îndeplinite patru condiții: în primul rând, acesta trebuie să fie modificat în mod semnificativ față de starea sa naturală brută; în al doilea rând, scopul acestei modificări trebuie să fie producția de bijuterii, obiecte de podoabă, de artă sau de utilitate sau instrumente muzicale; în al treilea rând, acesta trebuie să se încadreze în mod clar într-una dintre aceste categorii; și, în al patrulea rând, nu trebuie să fie necesară nicio altă sculptură, prelucrare sau fabricare pentru ca acesta să își îndeplinească scopul.
Problema dacă starea naturală brută a fost modificată în mod semnificativ nu depinde de aspectul exterior al specimenului în cauză, ci mai degrabă de faptul dacă starea sa generală a suferit modificări. Atât împăierea convențională, în care pielea este dezbrăcată, iar blana este tăbăcită și împăiată, cât și metodele moderne de taxidermie alterează specimenele într-un mod complet și profund. În consecință, prima condiție conform căreia un specimen, pentru a fi considerat prelucrat, trebuie să fie modificat în mod semnificativ, este cu siguranță îndeplinită în cazul unui animal împăiat. În ceea ce privește celelalte trei condiții, este clar că depinde de fiecare caz în parte dacă animalul a fost împăiat pentru bijuterii, podoabe, artă, utilitate sau instrumente muzicale, dacă trebuie să se încadreze în mod clar într-una dintre aceste categorii și dacă nu este nevoie de sculptură, meșteșugărit sau prelucrare suplimentară pentru a-și atinge scopul. Este de competența instanței naționale să verifice dacă aceste criterii sunt îndeplinite.
În plus, potrivit CJUE, primirea în dar sau prin moștenire a unor exemplare, precum și uciderea animalelor și punerea lor în posesie fac ca acestea să fie dobândite în sensul articolului 8 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 338/97. Nu este necesar ca persoana care a dobândit specimenul cu mai mult de 50 de ani în urmă să fie proprietarul actual. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 32 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1808/2001, articolul 8 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că organul de management al statului membru în cauză trebuie să fi fost în măsură să constate că specimenul în cauză a fost dobândit în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 2 litera (w) din Regulamentul nr. 338/97.
În cauza C-219/07 (Nationale Raad van Dierenkwekers en Liefhebbers și Andibel), CJUE s-a pronunțat cu privire la o reglementare care interzicea orice utilizare comercială a anumitor exemplare, cu excepția cazului în care aceste exemplare erau menționate în mod explicit în această reglementare națională. Mai precis, un decret național belgian a dat naștere unei interdicții absolute de a importa dintr-un alt stat membru, de a deține sau de a comercializa mamifere aparținând unor specii care nu sunt incluse în lista "pozitivă" anexată la decret. CJUE a concluzionat că dreptul Uniunii nu se opune unei astfel de reglementări naționale în cazul în care protecția sau respectarea protecției speciilor nu poate fi asigurată la fel de eficient prin măsuri care obstrucționează în mai mică măsură comerțul intracomunitar. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, printre altele, dacă lista națională se întemeiază pe criterii obiective și nediscriminatorii și dacă condițiile de deținere a exemplarelor de mamifere care nu sunt menționate în această listă sunt justificate în mod obiectiv și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit de reglementarea națională în ansamblul său.