Ecosisteme marine
În peste 1 000 de tipuri de habitate, mai puțin de 30% din habitatele bentonice au atins o stare favorabilă de conservare până în 2018:
Din peste 1 200 de specii de pești marini și cefalopode, mai puțin de 10% dintre acestea au atins o stare favorabilă de conservare până în 2018:
În ciuda importanței habitatelor pelagice pentru producătorii de fitoplancton și microbi, precum și pentru rețelele trofice marine, mai puțin de 10% din apele marine deschise se aflau în stare de conservare favorabilă până în 2018.
Mamiferele marine sunt de asemenea prezente în mările europene, existând 44 de specii de mamifere marine, inclusiv balene, delfini, marsuini și foci. Cazul balenelor este deosebit de notoriu: 36 de specii reprezentând 42% din speciile de cetacee cunoscute în întreaga lume pot fi văzute în apele europene. Cu toate acestea, starea de conservare este departe de a fi ideală.
Mai mult de 180 de specii de păsări marine sunt comune în mările europene. Un număr semnificativ dintre acestea efectuează migrații anuale între zonele lor de hrănire și de reproducere. Aceste specii cuprind diverse tipuri de păsări limicole și acvatice. Câteva exemple sunt rațele, gâștele, lebedele, cufundarii , grebii, petrelii, papagalii de mare, gâștele de mare, cormoranii, lupii de mare, pescărușii, rândunelele și stârcii.
Starea lor de conservare este puțin mai favorabilă decât a celorlalte specii, dar nu este încă optimă.
În cele din urmă, țestoasele marine sunt un bun indicator al sănătății mediului marin, deoarece numărul populației scade atunci când se pierd condițiile ecologice bune.
În Europa, țestoasele pot fi găsite în principal în Marea Mediterană, unde două populații de țestoase care cuibăresc sunt considerate indigene, în timp ce alte trei specii de țestoase sunt vizitatori ai apelor europene.
Starea de conservare a țestoaselor este extrem de precară, comparativ cu alte specii marine.
