Domeniul de aplicare al directivei
În plus, statele membre asigură întocmirea unui registru sau a unor registre ale tuturor zonelor situate în fiecare district hidrografic care au fost desemnate ca necesitând protecție specială în temeiul legislației comunitare specifice pentru protecția apelor de suprafață și subterane sau pentru conservarea habitatelor și a speciilor care depind direct de apă.
În continuare, Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător (2004/35/CE) impune obligația de restaurare operatorului care desfășoară anumite activități profesionale susceptibile de a produce daune mediului. Aceste activități (indiferent de caracterul lor privat sau public, cu sau fără scop lucrativ) sunt, de exemplu, exploatarea instalațiilor care fac obiectul unui permis sau al unei autorizații de mediu, operațiunile de gestionare a deșeurilor, captarea și reținerea apei, orice activitate legată de substanțe periculoase sau organisme modificate genetic etc.
Operatorul ia măsurile preventive necesare pentru a evita deteriorarea mediului. În cazul în care s-a produs o daună, operatorul ia, fără întârziere, măsurile necesare pentru a controla, limita, elimina sau gestiona factorii dăunători pentru a limita sau preveni alte daune aduse mediului.
În cele din urmă, în cazul în care daunele se produc efectiv, operatorul trebuie să ia "măsuri de remediere" sau, cu alte cuvinte, acțiuni de restaurare, reabilitare sau înlocuire a resurselor naturale afectate și/sau a serviciilor deteriorate sau de furnizare a unei alternative echivalente la aceste resurse sau servicii.
Directiva prevede, cu precizie, etapele succesive de remediere care trebuie urmate pentru a realiza restaurarea și a atinge starea de conservare dorită.
De fapt, remedierea daunelor aduse mediului, în ceea ce privește apa sau speciile sau habitatele naturale protejate, se realizează prin readucerea mediului la starea sa inițială, prin intermediul unei remedieri primare, complementare și compensatorii.
În cazul în care remedierea primară nu duce la readucerea mediului la starea sa inițială, trebuie întreprinsă o remediere complementară. Remedierea complementară este orice măsură de remediere luată pentru a compensa faptul că remedierea primară nu a dus la refacerea completă a resurselor naturale și/sau a serviciilor deteriorate. În plus, trebuie întreprinsă o remediere compensatorie pentru a compensa pierderile intermediare.
În evaluarea opțiunilor rezonabile de remediere, trebuie să se facă o alegere între măsurile care utilizează cele mai bune tehnologii disponibile, luând în considerare:
- efectul fiecărei opțiuni asupra sănătății și siguranței publice,
- costul punerii în aplicare a opțiunii,
- probabilitatea de succes a fiecărei opțiuni,
- măsura în care fiecare opțiune va preveni daunele viitoare și va evita daunele colaterale ca urmare a punerii în aplicare a opțiunii,
- măsura în care fiecare opțiune aduce beneficii fiecărei componente a resursei naturale și/sau a serviciului,
- măsura în care fiecare opțiune ia în considerare preocupările sociale, economice și culturale relevante și alți factori relevanți specifici localității,
- perioada de timp necesară pentru ca repararea daunelor aduse mediului să fie eficientă,
- măsura în care fiecare opțiune realizează refacerea sitului de daune aduse mediului,
- legătura geografică cu locul afectat.