Condiții privind calitatea procesuală activă
Aceasta nu înseamnă, totuși, că statele membre nu pot stabili alte condiții pentru legitimarea activă a ONG-urilor de mediu. Aceste condiții pot fi împărțite, în principiu, în două categorii, prima conținând condiții privind înregistrarea lor, iar a doua categorie instituind condiții privind activitățile lor. CJUE a confirmat că statele membre pot limita accesul la protecția judiciară doar la ONG-urile care promovează protecția mediului (în cauza Djurgarden, C-263/08: "Deși este adevărat că articolul 10a din Directiva 85/337, prin trimiterea sa la articolul 1 alineatul (2) din aceasta, lasă legiuitorului național sarcina de a stabili condițiile care pot fi necesare pentru ca o organizație neguvernamentală care promovează protecția mediului să beneficieze de o cale de atac în condițiile menționate anterior, normele naționale astfel stabilite trebuie, pe de o parte, să asigure un "acces larg la justiție" și, pe de altă parte, să dea eficacitate dispozițiilor Directivei 85/337 privind căile de atac judiciare. În consecință, aceste norme naționale nu trebuie să fie de natură să anuleze dispozițiile comunitare care prevăd că părțile care au un interes suficient pentru a contesta un proiect și cele ale căror drepturi sunt afectate de acesta, printre care se numără asociațiile de protecție a mediului, trebuie să aibă dreptul de a sesiza instanțele competente. Din acest punct de vedere, o reglementare națională poate impune ca o astfel de asociație, care intenționează să conteste în justiție un proiect reglementat de Directiva 85/337, să aibă ca obiect protecția naturii și a mediului.").
Cu toate acestea, conceptul de mediu din legislația UE nu se limitează la mediul natural, fapt relevant pentru definirea tipului de obiecții pe care ONG-urile de mediu le pot ridica în fața instanțelor de judecată. Prin urmare, cerința ca ONG-ul să promoveze protecția mediului ar trebui interpretată în sens larg. A se vedea concluziile avocatului general Kokott în cauza C-266/09 (Stichting Natuur en Milieu și alții), paragraful 57: "Cu toate acestea, noțiunea de mediu în dreptul Uniunii nu este întotdeauna limitată la mediul natural. De exemplu, evaluarea efectelor asupra mediului include efectele asupra populației și bunurilor materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural și arheologic. Directiva-cadru privind apa prevede, de asemenea, standarde de calitate a mediului pentru corpurile de apă artificiale. În sfârșit, după cum susține Comisia, vechea directivă privind informațiile de mediu considera informațiile referitoare la starea faunei și florei drept informații de mediu, indiferent dacă acestea se refereau la mediul natural al faunei și florei."
Alte condiții pot impune un anumit număr de membri ai ONG-ului. Cu toate acestea, numărul de membri stabilit nu poate intra în contradicție cu obiectivele legislației UE și nu poate face imposibil accesul la justiție al asociațiilor care promovează protecția mediului. În mod similar, o cerință privind activitățile anterioare (istoricul unui ONG) și alte criterii nu pot în sine să intre în contradicție cu regulamentul UE privind participarea publicului sau cu Convenția de la Aarhus. Cu toate acestea, acest lucru nu echivalează cu accesul larg al publicului. În această privință, durata necesară a activității prealabile, alte condiții pentru participarea publicului și situația din statul membru respectiv sunt decisive. ONG-urile de mediu străine sau internaționale interesate într-un caz concret se încadrează, de asemenea, în definiția de la art. 2 alineatele (4) și (5) din Convenția de la Aarhus.
Criterii suplimentare se pot referi la independența sau caracterul non-profit al ONG-ului sau la personalitatea sa juridică în temeiul legislației naționale. Alternativ, acestea pot implica ca ONG-urile să demonstreze că dispun de o bază financiară solidă pentru urmărirea obiectivului de promovare a protecției mediului. Stabilirea unor astfel de criterii care să permită participarea asociațiilor pentru protecția mediului în cadrul litigiilor de mediu ar trebui să fie precedată cel puțin de o analiză a modului de exercitare efectivă a drepturilor de participare ale publicului interesat în fața instanței de judecatăpentru a vedea câte asociații de mediu vor fi afectate de anumite restricții și în ce măsură va fi menținut accesul la justiție.
Concluziile sunt aplicabile chiar și cazurilor care intră sub incidența art. alineatul (3) din Convenția de la Aarhus (alte încălcări ale legislației de mediu, inclusiv, diverse planuri și programe), careoferă totuși legiuitorului național un spațiu de manevră mai larg, deoarece se referă la membri ai publicului, în cazul în care aceștia îndeplinesc criteriile, dacă există, stabilite în legislația națională. Aceasta nu exclude condiția existenței unei relații între ONG și domeniul în cauză. Condițiile prevăzute, fie separat, fie combinate, trebuie totuși să asigure (sau să nu împiedice) accesul larg la justiție.
Diferența dintre art. 9 alin. (2) și art. 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus poate genera situații paradoxale: De exemplu, un ONG care contestă un plan regional de utilizare a terenurilor nu reușește să își dovedească interesul suficient, dar poate participa ulterior la procesul decizional privind proiectele EIM reglementate de plan și poate contesta deciziile în măsura în care este considerat interesat. Pe de altă parte, un ONG local poate contesta planul de amenajare a teritoriului, dar nu întrunește criteriile pentru a participa la procesul decizional și pentru a avea acces la instanță.
Municipalitățile nu sunt membri ai publicului interesat, deoarece Convenția de la Aarhus le consideră în primul rând parte a statului. A se vedea procesul-verbal al celei de-a 49-a reuniuni a Comitetului pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus, punctul 52: "În timp ce, în temeiul dreptului intern al părților, municipalitățile își pot exercita dreptul la autonomie și alte drepturi subiective, chiar și în fața instanțelor, în contextul Convenției și al dreptului internațional în general, o "autoritate publică" în temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Convenție a fost considerată o emanație a părții în cauză. Prin urmare, o acuzație adusă în fața comitetului de către autorul comunicării ar da naștere unui litigiu intern între autoritățile unei părți în cauză, care nu intră în sfera de competență a comitetului. Prin urmare, Comitetul a constatat că comunicantul nu era un membru al publicului în sensul articolului 15 din Convenție..."
Cu toate acestea, municipalitățile pot fi afectate în drepturile lor de încălcări ale directivelor UE și, prin urmare, pot avea acces la protecție judiciară, inclusiv prin efectul direct al directivelor. Această concluzie se bazează pe hotărârea deja menționată în Cauza C-197/18 (Wasserleitungsverband Nördliches Burgenland și alții), , în care CJUE a statuat că persoanele fizice în cauză trebuie să poată solicita despăgubiri în fața instanțelor naționale în temeiul Directivei privind nitrații. Reclamanții în procedura inițială erau o asociație de distribuție a apei, un proprietar individual al unei fântâni private și municipalitatea Zillingdorf, care exploatează o fântână municipală. Prin urmare, CJUE a contribuit în mod pozitiv la îmbunătățirea accesului la justiție în fața instanțelor naționale, în principal asigurând drepturile particularilor de a sta în fața instanței prin îmbogățirea noțiunii de persoane direct interesate cu elementul de utilizare legitimă a bunului ecologic protejat.