Jurisprudență
În cauza C-344/08 (Rubach), CJUE a furnizat orientări cu privire la standardele de probă privind achiziționarea legală de specimene. Domnul Rubach a achiziționat păianjeni exotici dintr-un specimen protejat aparținând speciilor enumerate în anexa B la Regulamentul nr. 338/97 la târguri de terarii și a început să crească aceste arahnide în captivitate și să le vândă la licitație pe internet. Împotriva sa au fost formulate acuzații penale. Potrivit CJUE, Regulamentul nr. 338/97 nu precizează ce probe trebuie utilizate pentru a stabili că exemplarele speciilor enumerate în anexa B au fost achiziționate în mod licit, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (5), în special atunci când aceste exemplare au fost născute în captivitate în Comunitate. Sarcina de a stabili ce dovezi pot demonstra că aceste condiții au fost îndeplinite este, prin urmare, lăsată la latitudinea autorităților competente ale statelor membre. Aceste dovezi includ licențele sau certificatele prevăzute în Regulamentul nr. 338/97 sau orice alt document adecvat care poate fi considerat util de către autoritățile naționale competente. Orice tip de probă acceptat în temeiul dreptului procedural al statului membru în cauză în proceduri similare este, în principiu, admisibil pentru a stabili dacă exemplarele speciilor de animale enumerate în anexa B au fost achiziționate în mod legal. De asemenea, având în vedere principiul prezumției de nevinovăție, o astfel de persoană poate prezenta orice astfel de probă pentru a dovedi că respectivele exemplare au intrat în mod legal în posesia sa în conformitate cu condițiile stabilite în dispoziția respectivă.
Hotărârea în cauza C-87/20 (Hauptzollamt B) se referă la caviarul de sturion confiscat de vameșii germani. CJUE a răspuns la întrebarea dacă întreaga cantitate de caviar importat (în speță 300 g) poate fi confiscată sau numai cantitatea care depășește pragul pentru care este necesar un permis de import (125 g) în temeiul regulamentului de aplicare a Regulamentului nr. 338/97. CJUE a considerat mai întâi că caviarul putea fi calificat drept "specimen cu caracter personal sau familial", chiar dacă importatorul declarase că intenționa să ofere caviarul unui terț. Nimic nu sugera că caviarul era utilizat în scopuri comerciale. Pe de altă parte, o astfel de calificare este permisă în cazul în care caviarul menționat este deținut sau păstrat în mod privat în scopuri necomerciale, indiferent dacă se intenționează sau nu ca acesta să fie oferit unei terțe părți. În consecință, CJUE a statuat că tot caviarul importat fără autorizație trebuie confiscat, în special având în vedere obiectivul legislației în cauză, care este acela de a asigura o protecție cât mai completă a speciilor de faună și floră sălbatică.
Cauza C-532/13 (Sofia Zoo) privește interpretarea articolului 11 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 338/97 (valabilitatea și condițiile speciale pentru permise și certificate). În cadrul unui control de frontieră efectuat asupra unui resortisant sârb care a intrat în Ungaria în drum spre Bulgaria, a fost descoperită o încărcătură de 17 exemplare originare din Tanzania. Pentru a dovedi originea animalelor, a fost prezentată o copie a permisului de import CITES eliberat de autoritățile bulgare. Ordonanța de trimitere indică faptul că din documentele de însoțire reiese că animalele erau transportate din Țările de Jos la Sofia Zoo pentru a fi supuse carantinei și că ulterior urmau să fie transportate înapoi în Țările de Jos prin Ungaria. Încărcătura a fost confiscată, iar Grădina Zoologică Sofia a contestat legalitatea deciziei de confiscare. Grădina zoologică a susținut că nulitatea permiselor de import nu poate viza decât exemplarele de animale efectiv vizate de motivele de nulitate, astfel încât numai aceste exemplare pot fi sechestrate și confiscate, iar nu și celelalte exemplare care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 338/97. CJUE a fost de acord și a statuat că un permis de import care nu respectă condițiile prevăzute de regulament trebuie considerat nul numai în ceea ce privește exemplarele efectiv vizate de motivele de nulitate ale acestui permis de import.
În cauza C-659/20 (Ministerstvo životního prostředí), CJUE a detaliat conceptul de animal de reproducere. Cererea a fost formulată în cadrul unei proceduri privind acordarea unei derogări de la interdicția de comercializare pentru cinci exemplare de papagali (macaw hyacinth). Bunicii acestor papagali au fost importați inițial în Slovacia și apoi în Republica Cehă în 1993, în condiții incompatibile cu CITES. Excepția nu a fost acordată deoarece proprietarul actual nu a putut demonstra originea perechii de bunici. CJUE a concluzionat că articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 865/2006 trebuie interpretat în sensul că noțiunea "animale de reproducere", în sensul acestei dispoziții, nu include strămoșii exemplarelor crescute în cadrul unei operațiuni de reproducere, care nu au fost niciodată deținute sau păstrate în respectiva operațiune. În același timp, dreptul Uniunii se opune ca un exemplar al unei specii de animale menționate în anexa A la Regulamentul nr. 338/97, deținut de un crescător, să fie considerat ca fiind născut și crescut în captivitate, în cazul în care strămoșii acestui exemplar, care nu fac parte din fondul de reproducere al crescătorului respectiv, au fost dobândiți de un terț înainte de intrarea în vigoare a acestor regulamente, într-un mod care aduce atingere supraviețuirii în natură a speciei respective. Faptul că reglementarea în vigoare era mai puțin riguroasă la momentul achiziționării animalului de reproducere, întrucât Republica Cehă nu era încă membră a Uniunii Europene la acea dată, este lipsit de relevanță.