Introducere
Pe lângă amenințările la adresa biodiversității reprezentate de schimbarea utilizării terenurilor și de schimbările climatice, o altă cauză importantă a pierderii biodiversității sunt speciile invazive. Speciile alogene cu răspândire rapidă și foarte rezistente, extrem de bine adaptate la diferitele condiții de mediu, intră în competiție, pradă sau transmit boli speciilor indigene, acaparând spațiu și resurse și modificând habitatele. Amploarea impactului așa-numitelor specii alogene invazive este în creștere din cauza creșterii transportului internațional (globalizarea comerțului, a afacerilor și a turismului) și, de asemenea, a schimbărilor climatice, care modifică modelele de distribuție a speciilor, favorizând predominanța câtorva specii mai puternice care adoptă un comportament invaziv și generează un impact negativ grav asupra biodiversității și pierderea serviciilor ecosistemice.
Acesta este contextul în care UE a fost nevoită să adopte Regulamentul privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (1143/2014).
În primul rând, speciile alogene sunt orice specimen viu al unei specii, subspecii sau taxon inferior de animale, plante, ciuperci sau microorganisme introduse în afara arealului său natural. Speciile alogene includ gameți, semințe, ouă sau propagule.
Apoi, speciile alogene invazive sunt specii alogene a căror introducere sau răspândire s-a dovedit a amenința sau a avea un impact negativ asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente.
Speciile hibride, care prezintă un amestec de caracteristici genetice ale speciei, soiului sau rasei indigene și străine, pot fi extrem de dăunătoare în cazul în care hibrizii supraviețuiesc, sunt viabili și se reproduc ulterior. Prin urmare, hibrizii sunt tratați ca invazivi.
Majoritatea speciilor alogene etichetate ca invazive în UE nu sunt nici urâte, nici înspăimântătoare. Aspectul lor nu provoacă îngrijorare. Dimpotrivă, unele sunt caracterizate de trăsături estetice deosebite. Acesta este cazul unor specii alogene care au fost introduse în scopuri ornamentale (planta de gheață, iarba de pampas, zambila de apă) sau chiar au servit ca specii de companie (perușul cu inele trandafirii, broasca țestoasă cu tâmple galbene, veverița siberiană) și care ulterior au fost eliberate în mod inconștient în natură sau au evadat.
În unele cazuri, specii valoroase din punct de vedere economic au fost aduse intenționat în Europa pentru a servi drept hrană (cum ar fi crapul comun sau racul roșu de mlaștină), pentru a fi crescute pentru blana lor (ratonul) sau pentru a fi utilizate ca agent de biocontrol în agricultură (harmonia axyridis).
Alte specii exotice au fost introduse neintenționat prin intermediul plantelor horticole (melcul spaniol) sau în produse importate de la origini îndepărtate (viespea cu picioare galbene).