Protecția habitatelor
În ceea ce privește habitatele, recunoașterea oficială a importanței anumitor situri atrage după sine obligația de a elabora un cadru juridic adecvat. Măsurile legale, administrative sau contractuale adoptate pentru protecția Natura 2000 pot lua în considerare cerințele economice, sociale și culturale, precum și caracteristicile regionale și locale, dar trebuie să răspundă cerințelor ecologice ale speciilor și habitatelor.
Prin urmare, după desemnarea unui habitat ca sit de importanță comunitară și, cu atât mai mult, ca zonă specială de conservare, statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a menține sau restabili speciile și habitatele într-o stare de conservare favorabilă, evitând în special:
- deteriorarea habitatelor;
- perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate.
Aceste obligații se aplică atât SPA-urilor, pentru păsările sălbatice, cât și SAC-urilor, pentru alte specii.
Activitățile de deteriorare sau perturbare au un răspuns juridic diferit. Activitățile care degradează starea de conservare trebuie să fie împiedicate sau, în cazul în care acestea au deja loc, trebuie să fie imediat oprite necondiționat. În schimb, activitățile perturbatoare trebuie împiedicate numai în măsura în care periclitează în mod semnificativ menținerea sau restabilirea unei stări de conservare favorabile a speciilor sau habitatelor.
Evaluarea faptului dacă o activitate umană, desfășurată în interiorul sau în apropierea unui sit, provoacă deteriorare sau perturbare poate fi determinată numai după o procedură de evaluare adecvată. Evaluarea poate lua forma:
- unei evaluări a impactului asupra mediului (EIM pentru proiecte), stabilită în Directiva 2011/92 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, sau
- unei evaluări strategice de mediu (SEA pentru planuri sau programe, reglementată de Directiva 2001/42 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului), sau cel puțin,
- unei evaluări adecvate (care să includă, dacă este cazul, participarea publicului) a tuturor implicațiilor proiectului sau planului, care să demonstreze că, fie individual, fie în combinație cu alte planuri sau proiecte, acesta nu va afecta negativ integritatea sitului în cauză.