Prezentare generală a politicii și legislației românești în domeniul deșeurilor
O substanță sau un obiect este considerat deșeu numai în cazul în care corespunde definiției prevăzute la pct. 10 din anexa nr. 1.
Producătorii și deținătorii de deșeuri, persoane juridice, sunt obligați cumulativ să clasifice și să codifice deșeurile generate din activitate în lista deșeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), după care să întocmească o listă a acestora.
Laboratorul de referință din cadrul ANPM analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea și clasificarea deșeurilor și face propunerea de încadrare corespunzătoare.
În scopul determinării posibilităților de amestecare, a metodelor de pregătire prealabilă, reciclare, valorificare și eliminare a deșeurilor, producătorii și deținătorii de deșeuri persoane juridice sunt obligați să efectueze și să dețină o caracterizare a deșeurilor periculoase generate din propria activitate și a deșeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziției și dacă acestea prezintă una sau mai multe dintre proprietățile prevăzute în anexa nr. 4.
La solicitarea organelor de urmărire penală, ANPM efectuează încadrarea, pe tip de deșeu, prin intermediul laboratorului de referință sau prin intermediul altor laboratoare acreditate, a deșeurilor ce fac obiectul unor cauze penale.
Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză și a altor documente relevante puse la dispoziție de producătorii și deținătorii de deșeuri prevăzuți la art. 8 alin. (4) și (5), ANPM, prin laboratorul național de referință, consideră că un deșeu este periculos dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietățile prevăzute în anexa nr. 4, chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deșeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).
În cazul în care ANPM, prin laboratorul național de referință, deține dovezi care arată că un deșeu ce figurează pe lista deșeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietățile prevăzute în anexa nr. 4, poate considera acest deșeu ca fiind nepericulos.
În ambele cazuri se notifică Comisia Europeană.
Este interzisă reclasificarea deșeurilor periculoase ca deșeuri nepericuloase de către producătorul sau deținătorul de deșeuri prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentrațiile inițiale de substanțe periculoase la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deșeu să fie definit ca fiind periculos.
Producătorii și deținătorii de deșeuri au obligația de a au obligația, cu anumite execepții prevăzute de lege, să colecteze deșeurile separat și să nu le amestece cu alte deșeuri sau materiale cu proprietăți diferite și de a se asigura că deșeurile sunt pregătite pentru reutilizare, reciclate sau sunt supuse altor operațiuni de valorificare, în conformitate cu prevederile art. 4 și art. 21.